SCHINÉL, schinei, s. m. Mică plantă erbacee cu flori galbene folosită ca plantă medicinală (Cnicus benedictus). – Schin (= spin) + suf. -el.

SCHINÉL, schinei, s. m. Mică plantă erbacee cu flori galbene întrebuințată ca plantă medicinală (Cnicus benedictus). – Schin (=spin) + suf. -el.

SCHINÉL, schinei, s. m. Mică plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene dispuse în mari capitule, cu bractee spinoase; este folosită în medicină ca tonic și febrifug (Cnicus benedictus).

schinél s. m., pl. schinéi

SCHINÉL s. (BOT.; Cnicus benedictus) (reg.) iarbă-amară, scai-amar, șofran-sălbatic.

SCHINEL s. (BOT.; Cnicus benedictus) (reg.) iarbă-amară, scai-amar, șofran-sălbatic.