schinduc definitie

9 definiții pentru schinduc

SCHINDÚC s. m. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu flori albe-verzui, cu fructele ovale, aromatice, din care se prepară un fel de rachiu (Conioselinum vaginatum). – Et. nec.
SCHINDÚC s. m. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu flori albe-verzui, cu fructele ovale, aromatice, din care se prepară un fel de rachiu. (Conioselinum vaginatum). – Et. nec.
SCHINDÚC s. m. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu flori albe, cu fructele ovale, aromatice, din care se prepară o băutură spirtoasă (Conioselinum Fischeri).
schindúc (plantă, băutură) s. m.
schindúc s. m.
SCHINDÚC s. (BOT.; Conioselium vaginatum) (reg.) bucinișel.
schinduc m. plantă rară, cu florile albe, cu ale cării fructe aromatice călugării din schitul Durău (jud. Neamțu) prepară un rachiu (Conioselinum). [Origină necunoscută].
schindúf m. (sîrb. svinduh, bg. sminduh, poate din *ĭasmin-duh, miros de ĭasomie). Vest. Cimbrișor, cimbru. Est. (schinduc). O plantă umbeliferă aromatică din ale căreĭ frunze călugăriĭ de la schitu Durăŭ fac un fel de rachiŭ (conieselinum tataricum). – Și -ufă în P.P. în rimă cu tufă.[1]
SCHINDUC s. (BOT.; Conioselium vaginatum) (reg.) bucinișel.

schinduc dex

Intrare: schinduc
schinduc