SCHIMONOSEÁLĂ, schimonoseli, s. f. Faptul de a (se) schimonosi; schimonositură. [Var.: (reg.) schimoseálă s. f.] – Schimonosi + suf. -eală.

SCHIMOSEÁLĂ s. f. v. schimonoseală.

SCHIMONOSEÁLĂ, schimonoseli, s. f. Faptul de a (se) schimonosi; schimonositură. [Var.: (reg.) schimoseálă s. f.] – Schimonosi + suf. -eală.

SCHIMOSEÁLĂ s. f. v. schimonoseală.

SCHIMONOSEÁLĂ, schimonoseli, s. f. Faptul de a (se) schimonosi; schimonositurâ. Ca să-și aline privirea, întoarse ochii de la schimonoselile desculțului. C. PETRESCU, A. R. 42.

schimonoseálă s. f., g.-d. art. schimonosélii; pl. schimonoséli

schimonoseálă s. f., g.-d. art. schimonosélii; pl. schimonoséli

SCHIMONOSEÁLĂ s. 1. v. desfigurare. 2. v. grimasă. 3. v. maimuțăreală. 4. v. stâlcire.

SCHIMONOSEALĂ s. 1. deformare, deformație, desfigurare, pocire, schimonosire, sluțire, strîmbare, urîțire. (~ a feței unei persoane.) 2. grimasă, schimonosire, schimonositură, strîmbătură, (livr.) rictus, (rar) schimă, strîmbet, (pop. și fam.) scălîmbăială, scălîmbăiere, scălîmbăitură. (Ce sînt ~ile astea la tine?) 3. maimuțăreală, maimuțărle, strîmbătură. (Termină cu ~!) 4. deformare, denaturare, pocire, pocit, schimonosire, schimonosit, scîlciere, stîlcire, stîlcit, stropșire, stropșit. (~ a cuvintelor unei limbi, cînd vorbește.)