schimonosi definitie

18 definiții pentru schimonosi

SCHIMONOSÍ, schimonosesc, vb. IV. 1. Tranz. A deforma, a strica, a strâmba, a poci aspectul. Schimonosește cuvintele. 2. Refl. (Despre oameni) A se strâmba, a face grimase; p. ext. a face nazuri. [Var.: (reg.) schimosí vb. IV] – Din ngr. aschimoníso (viit. lui aschimonó).
SCHIMOSÍ vb. IV v. schimonosi.
SCHIMONOSÍ, schimonosesc, vb. IV. 1. Tranz. A deforma, a strica, a strâmba, a poci aspectul. Schimonosește cuvintele. 2. Refl. (Despre oameni) A se strâmba, face grimase; p. ext. a face nazuri. [Var.: (reg.) schimosí vb. IV.] – Din ngr. aschimoníso (viit. lui aschimonó).
SCHIMOSÍ vb. IV v. schimonosi.
SCHIMONOSÍ, schimonosesc, vb. IV. 1. Tranz. A sluți, a poci, a urîți, a deforma, a desfigura, a strica. Ea a învățat la pension, a auzit acolo cîteva cuvinte franțuzești, vorbește și ea, împestrițat cu cuvinte nouă, pe care le schimonosește mai rău decît Rică. IBRĂILEANU, S. 48. O strîmbătură continuu exercitată... asupra mușchilor feței, distruge și schimonosește pentru totdeauna armonia... figurii. VLAHUȚĂ, O. A. 232. Răspundea... schimonosind cuvintele și indrugîndu-le fără nici o noimă. CREANGĂ, A. 90. ◊ Refl. pas. Cînticele se schimonosesc și lăutarii mor de foame. ALECSANDRI, T. 80. 2. Refl. (Despre oameni, mai ales despre fața sau gura lor) A se strîmba, a face grimase. Deodată fața se schimonosi. PREDA, Î. 185. Gura i se schimonosea într-un rînjet. CAMILAR, N. I 35. – Variantă: schimosí (RUSSO, S. 38, ALECSANDRI, T. 504) vb. IV.
SCHIMOSÍ vb. IV v. schimonosi.
schimonosí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schimonosésc, imperf. 3 sg. schimonoseá; conj. prez. 3 să schimonoseáscă
schimonosí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schimonosésc, imperf. 3 sg. schimonoseá; conj. prez. 3 sg. și pl. schimonoseáscă
SCHIMONOSÍ vb. 1. v. desfigura. 2. v. maimuțări. 3. v. stâlci.
SCHIMONOSÍ vb. v. afecta, fandosi, maimuțări, prosti, sclifosi.
A SCHIMONOSÍ ~ésc tranz. A prezenta inexact modificând în rău; a deforma. ~ realitatea. ~ limba. /<ngr. ashímosa
A SE SCHIMONOSÍ mă ~ésc intranz. A-si schimba expresia normală a feței (în mod voit sau involuntar); a face grimase; a se strâmba; a se sluți. /<ngr. ashímosa
schimosí, schimosésc, vb. IV (reg.) 1. a (se) schimonosi. 2. a ridiculiza. 3. a afecta, a se ismeni, a face mofturi.
schimonosì v. 1. a (se) face diform, a desfigura; 2. a face nazuri. [Formă amplificată din schimosì].
schimosì v. Mold. a schimonosi: ce ai pățit de te-ai schimosit așa? AL. [V. schimă].
schimosésc (est) și schimonisit (vest) v. tr. (ngr. ashimizo, oar. -imisa, urîțesc, și ashimono, aor. -imónisa, mă port necuviĭncios; ashimosyni, uricĭune. V. schimă). Urîțesc, desfigurez: a schimosi un copil (tunzîndu-l urît, îmbrăcîndu-l urît ș.a.). Caricaturez, ridiculizez (pin gesturĭ orĭ pin semn). V. refl. Mă strîmb, mă afectez, fac mofturĭ, mă izmenesc: ĭa nu te maĭ schimonosĭ, ci cîntă cum se cade!
schimonosi vb. v. AFECTA. FANDOSI. MAIMUȚĂRI. PROSTI. SCLIFOSI.
SCHIMONOSI vb. 1. a (se) deforma, a (se) desfigura, a (se) poci, a (se) sluți, a (se) strîmba, a (se) urîți, (pop. și fam.) a (se) scălîmbăla, a (se) scofîlci, (pop.) a (se) hîzi, (Mold. si Bucov.) a (se) șonți, (înv.) a (se) grozăvi. (Un om care s-a ~ de tot în urma accidentului.) 2. a se maimuțări, a se poci, a se strîmba, (rar) a se maimuți, (pop. și fam.) a se scălîmbăia, (reg.) a se zgîmboi. (Nu te mai ~ atîta!) 3. a deforma, a denatura, a poci, a scîlcia, a stîlci, a stropși, (fig.) a schingiui. (~ cuvintele, cînd vorbește.)

schimonosi dex

Intrare: schimonosi
schimonosi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
schimosi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a