Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 940792:

SCHÍMNIC, schimnici, s. m. Călugăr care duce viață aspră, de privațiuni, departe de lume; pustnic. Să vorbească numai șapte cuvinte pe zi... după obiceiul schimnicilor. STĂNOIU, C. I. 182. Acolo, în sălbăticia și pustietatea aceea, trăiesc patru schimnici. VLAHUȚĂ, R. P. 67. [În chilii] locuia schimnicul Ilarion. ODOBESCU, S. I 342. – Variantă: schívnic (SADOVEANU, P. M. 279, HOGAȘ, M. N. 143) s. m.

Schimnici dex online | sinonim

Schimnici definitie