schimnicesc definitie

2 intrări

21 definiții pentru schimnicesc

SCHIMNICÉSC, -EÁSCĂ, schimnicești, adj. Care aparține schimnicului, privitor la schimnic. [Var.: (rar) schivnicésc, -eáscă adj.] – Schimnic + suf. -esc.
SCHIMNICÍ, schimnicesc, vb. IV. Refl. A se face schimnic. ♦ Intranz. A duce o viață de schimnic, a trăi ca un schimnic. [Var.; (rar) schivnicí vb. IV] – Din schimnic.
SCHIVNICÉSC, -EÁSCĂ adj. v. schimnicesc.
SCHIVNICÍ vb. IV v. schimnici.
SCHIMNICÉSC, -EÁSCĂ, schimnicești, adj. (Rar) Care aparține schimnicului, privitor la schimnic. – Schimnic + suf. -esc.
SCHIMNICÍ, schimnicesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se face schimnic. ♦ Intranz. A duce o viață de schimnic, a trăi ca un schimnic. – Din schimnic.
SCHIMNICÉSC, -EÁSCĂ, schimnicești, adj. (Rar) De schimnic. Povesti despre locul de retragere schimnicească al voievodesei fără nume. C. PETRESCU, R. DR. 112.
SCHIMNICÍ, schimnicesc, vb. IV. Refl.. A se face schimnic. Colo prin pustii Cine... s-a schimnicit? A călugăriță, albă la peliță. TEODORESCU, P. P. 35. ♦ Intranz. A duce viață de schimnic, a trăi ca un schimnic. Și mi se ruga, Și mi se jura Ca el să trăiască Și să schimnicească Prin văi și prin munți. TEODORESCU, P. P. 37.
!schimnicésc/schivnicésc (rar) adj. m., f. schimniceáscă/ schivniceáscă; pl. m. și f. schimnicéști/schivnicéști
!schimnicí/schivnicí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se schimnicéște/se schivnicéște, imperf. 3 sg. se schimniceá/ se schivniceá; conj. prez. 3 să se schimniceáscă/să se schivniceáscă
schivnicésc v. schimnicésc
schivnicí v. schimnicí
schimnicésc adj. m., f. schimniceáscă; pl. m. și f. schimnicéști
schimnicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schimnicésc, imperf. 3 sg. schimniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. schimniceáscă
SCHIMNICÉSC adj. v. ascetic, sihăstresc.
SCHIMNICÍ vb. v. pustnici.
A SCHIMNICÍ ~ésc intranz. A fi schimnic; a pustnici; a sihăstri. /Din schimnic
A SE SCHIMNICÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni schimnic; a se face schimnic; a se pustnici. 2) fig. A trăi izolat de lume ca un schimnic; a se pustnici; a se sihăstri. /Din schimnic
2) schimnicésc v. intr. (d. schimnic). Trăĭesc ca schimnic. V. refl. Mă fac schimnic.
schimnicesc adj. v. ASCETIC. SIHĂSTRESC.
SCHIMNICI vb. a (se) pustnici, a (se) sihăstri, (reg.) a (se) pustelnici. (A ~ departe de lume.)

schimnicesc dex

Intrare: schimnicesc
schimnicesc adjectiv
schivnicesc
Intrare: schimnici
schimnici verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
schivnici verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a