schimba definitie

2 intrări

27 definiții pentru schimba

SCHIMBÁ, schimb, vb. I. 1. Tranz. A înlocui un lucru cu altul sau pe cineva cu altcineva (de aceeași natură). ◊ Expr. A schimba scrisori = a coresponda. A schimba o vorbă (sau un cuvânt, câteva vorbe, câteva cuvinte etc.) (cu cineva) = a sta (puțin) de vorbă; a conversa, a vorbi (cu cineva). 2. Tranz. A ceda un lucru, un bun, pentru a lua în locul lui altul (echivalent ca valoare), a ceda un obiect pentru altul, a face schimb. ♦ A ceda o sumă de bani pentru a primi alta de aceeași valoare, dar constând din alte monede. 3. Tranz. A da unui lucru altă formă, alt aspect etc.; a modifica, a transforma. ◊ Expr. A schimba vorba = a abate convorbirea în altă direcție. A schimba cântecul (sau tonul, nota, foaia etc.) = a-și modifica comportarea, atitudinea. (Refl.) Se schimbă vorba, se spune când intervine ceva care modifică situația existentă. ♦ Refl. (Despre oameni) A-și modifica aspectul, firea, conduita etc. ♦ Refl. (Despre timp, vreme) A se modifica (în bine sau în rău). 4. Refl. și tranz. A (se) îmbrăca (cu) rufe curate, a (se) primeni; a(-și) pune alte haine în locul celor purtate până atunci. ♦ (Înv.) A (se) travesti. 5. Tranz. A muta (în alt loc, în altă parte). – Lat. *excambiare.
SCHIMBÁ, schimb, vb. I. 1. Tranz. A înlocui un lucru cu altul sau pe cineva cu altcineva (de aceeași natură). ◊ Expr. A schimba scrisori = a coresponda. A schimba o vorbă (sau un cuvânt, câteva vorbe, câteva cuvinte etc.) (cu cineva) = a sta (puțin) de vorbă; a conversa, a vorbi (cu cineva). 2. Tranz. A ceda un lucru, un bun, pentru a lua în locul lui altul (echivalent ca valoare), a ceda un obiect pentru altul, a face schimb. ♦ A ceda o sumă de bani pentru a primi alta de aceeași valoare, dar constând din alte monede. 3. Tranz. A da unui lucru altă formă, alt aspect etc.; a modifica, a transforma. ◊ Expr. A schimba vorba = a abate convorbirea în altă direcție. A schimba cântecul (sau tonul, nota, foaia etc) = a-și modifica comportarea, atitudinea. (Refl.) Se schimbă vorba, se spune când intervine ceva care modifică situația existentă. ♦ Refl. (Despre oameni) A-și modifica aspectul, firea, conduita etc. ♦ Refl. (Despre timp, vreme) A se modifica (în bine sau în rău). 4. Refl. și tranz. A (se) îmbrăca (cu) rufe curate, a (se) primeni; a(-și) pune alte haine decât cele purtate până atunci. ♦ (Înv.) A (se) travesti. 5. Tranz. A muta (în alt loc, în altă parte). – Lat. *excambiare.
SCHIMBÁ, schimb, vb. I. Tranz. 1. A înlocui ceva sau pe cineva cu altceva sau cu altcineva. Le schimba [porumbeilor] apa și împrăștia pe pămînt... grăunțele. PAS, Z. I 130. Intră în odaia din dreapta și-și schimbă broboada. SADOVEANU, B. 30. ◊ Refl. pas. Sus, pași grei făceau să răsune șlepul. Se schimbau sentinelele. DUMITRIU, N. 137. ◊ Expr. A schimba scrisori = a coresponda. (Refl. pas.) Între doi inși... s-au schimbat următoarele scrisori. MACEDONSKI, O. III 112. A schimba (cîte) o vorbă (sau un cuvînt), sau (cîteva) vorbe (sau cuvinte) = a sta puțin de vorbă. Au schimbat cîteva vorbe repezi, apoi, cînd în sală s-a făcut liniște, a vorbit din nou Lupu. GALAN, Z. R. 26. Schimbăm cîte un cuvînt noaptea. SAHIA, N. 116. Coborîră în Calea Victoriei fără a schimba un cuvînt. REBREANU, R. I 43. ◊ (Obiectul care ia locul altuia se introduce prin prep. «cu», «pe», «întru») Studenta... schimbă cartea de anatomie pe un roman. C. PETRESCU, Î. II 216. Cum fură ei schimbați cu niște căței. SBIERA, P. 114. Să nu schimb a ta coroană într-o ramură de spini. EMINESCU, O. I 146. 2. A da, a ceda un obiect, un bun pentru altul, a face schimb. ♦ A da o sumă de bani pentru a primi alta de aceeași valoare, dar constînd din alte monede. 3. A da unui lucru altă formă, alt aspect, altă înfățișare, altă valoare; a modifica, a transforma, a preface. Îi ajunsese la ureche că țăranii umblă să schimbe ce-a fost în trecut. REBREANU, R. I 255. Dar timpul, care schimbă toate, adusese rînduială și la gurile Dunării. BART, E. 322. ◊ Expr. A schimba foaia = a-și modifica purtarea față de cineva, ◊ Refl. Îți place cum s-au schimbat lucrurile? Acuma găsești de toate la magazin. DAVIDOGLU, M. 82. Nu se putea domiri... cum de în cîteva zile s-au schimbat astfel locurile? ISPIRESCU, L. 9. Pînă la Tecuci vremea se schimbă cînd spre vînt, cînd spre ploaie; pulberea și glodul se luptă pe rînd asupră-mi. RUSSO, O. 144. (Urmat de determinări introduse prin prep. «în») Pădurile se schimbaseră în cîmpii. ISPIRESCU, L. 9. Palatul... s-a schimbat iarăși în sărăcăciosul bordei al moșneagului. CREANGĂ, P. 89. (Expr.) Se schimbă vorba, se zice cînd intervine ceva care modifică o situație. De la Neamț la Fălticeni și de la Fălticeni la Neamț era pentru noi atunci o palmă de loc. Dar acum se schimba vorba: o cale scurtă de două poște, de la Fălticeni la Neamț, nu se potrivește c-o întindere de șase poște, lungi și obositoare de la Iași pînă la Neamț. CREANGĂ, A. 116. ♦ (Despre oameni) A-și modifica firea, glasul, conduita. Dragă, schimbă-ți purtarea, Dacă vrei să fii a mea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 422. ◊ Refl. Trec vremile și cu ele se schimbă și oamenii. ANGHEL, PR. 107. Ăst somn nu prea-mi place și o să i-o spui. – Ba să-ți cauți treaba, că mănînci trînteală, S-a schimbat boierul, nu e cum îl știi. ALEXANDRESCU, P. 65. (Expr.) A se schimba la față sau (tranz.) a schimba fețe v. față (I 1). 4. A se îmbrăca cu alte rufe (curate) sau cu alte haine (decît cele purtate pînă atunci). Abia avui vreme a-mi schimba hainele. NEGRUZZI, S. I 67. ◊ Refl. Nurorile... plecară umilite în cămările lor, ca să se schimbe. ISPIRESCU, L. 40. Fă-mă, doamne, țîntă-n grindă, Să văz mîndra cînd se schimbă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 397. (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu» sau «în») Cu cămeașă albă m-am schimbat. SEVASTOS, N. 12. ♦ A da cuiva rufărie curată sau alte haine. Îi duce la sine în casă și-i schimbă în haine uscate, că ale lor toate erau ude. RETEGANUL, P. IV 76. ♦ (Învechit) A travesti. În stremțe mă-nvelește De mă schimbă calicește. ALECSANDRI, P. P. 137. 5. A muta dintr-un loc într-altul, a așeza în altă parte, a abate în altă direcție. Eu schimb privirea-n altă parte. PĂUN-PINCIO, P. 59. Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limbă, Ce cu-a turmelor pășune a ei patrie ș-o schimbă. EMINESCU, O. I 142. Soarele își schimbă locul Și apune roș ca focul. ALECSANDRI, P. II 19. ◊ Expr- A schimba vorba (sau, mai rar, vorbirea, cuvîntul) = a abate convorbirea în altă direcție (pentru a evita un subiect neplăcut). Emilia încerca să schimbe vorba. C. PETRESCU, Î. II 235. Așa el schimbă vorbirea: Defăimă năpăstuirea. ALEXANDRESCU, P. 32. A schimba cîntecul (sau tonul, nota) = a vorbi sau a acționa altfel decît înainte. A schimba macazul v. macaz.
schimbá (a ~) vb., ind. prez. 3 schímbă
în schímb loc. adv.
schimbá vb., ind. prez. 1 sg. schimb, 3 sg. și pl. schímbă
SCHIMBÁ vb. 1. v. înlocui. 2. a preschimba. (A ~ bani, hârtii de valoare.) 3. a înlocui, (înv. și pop.) a muta, (franțuzism înv.) a ramplasa. (L-a ~ cu un inginer mai bun.) 4. v. primeni. 5. v. muta. 6. v. devia. 7. a (se) deplasa, a (se) muta. (Accentul s-a ~ pe ultima silabă.) 8. a muta, (înv. și reg.) a strămuta. (Să-ți ~ gândurile cu privire la...) 9. v. împărtăși. 10. v. metamorfoza. 11. v. modifica. 12. a (se) preface, a (se) transforma, (înv.) a (se) prăvăli. (~ marea în uscat.) 13. v. reforma. 14. v. transforma. 15. v. transforma. 16. a (se) modifica. (Temperatura s-a ~ brusc.) 17. v. face. 18. a (se) preface, a (se) transforma, (reg.) a (se) veli, a (se) velnici, (înv.) a veni. (Bucuria lor s-a ~ în suspine.) 19. v. fluctua.
SCHIMBÁ vb. v. deghiza, travesti.
schimbá (-b, -át), vb.1. A înlocui ceva, a permuta. – 2. A modifica, a transforma. – 3. A ceda, a lăsa un obiect pentru contravaloarea lui. – 4. A înlocui, a substitui. – 5. A denatura, a altera. – 6. (Refl.) A înlocui, a substitui. – 7. (Refl.) A se primeni. – Megl. schimb(ari). – Var. înschimba. Lat. *excambiāre (Pușcariu 1548; REW 2949), cf. it. scambiare, prov. escambiar, fr. échanger. Fonetismul din rom. se explică printr-o metateză *scîmbia › *scîimba, ca în habeat › aibă, rubeum › roib, etc. Der. schimb, s. n. (mutare; înlocuire; renovare; transformare; modificare; rufe curate), postverbal; schimbăcios, adj. (instabil, inconstant, nestatornic); schimbaș, s. m. (în trecut, milițian în serviciu regulat o săptămînă pe lună); schimbător, adj. (variabil, volubil, versatil); neschimbat, adj. (fără schimbări, fără modificări, inalterat); preschimba, vb. (a schimba, a face schimb, a transforma); schimbiș, adv. (alternativ); schimboaie, s. f. (Mold., regulator la plug); schimbăciune (var. schimbătură), s. f. (înv., schimb).
A SE SCHIMBÁ mă schimb intranz. 1) A căpăta o altă formă sau un alt conținut; a suferi modificări; a se preface; a se modifica; a se preschimba; a se transforma. 2) (despre persoane) A se îmbrăca cu alte haine (noi, curate); a se primeni. /<lat. excambiare
A SCHIMBÁ schimb tranz. 1) (ființe, lucruri) A supune unui schimb. ◊ ~ calul pe măgar (sau capra pe gâscă, sau cioara pe pupăză) se spune, când dai un lucru bun și primești altul mai prost. ~ (câte) o vorbă (sau (câteva) vorbe) a sta puțin de vorbă. 2) A face să se schimbe; a preface; a preschimba; a transforma; a modifica. 3) A muta în altă parte. ◊ ~ vorba a trece la altă temă în timpul unei convorbiri; a începe a vorbi despre altceva. ~ cântecul (sau tonul, nota, foaia) a vorbi sau a se purta altfel (cu cineva), decât mai înainte. /<lat. excambiare
schimbà v. 1. a modifica în parte sau în tot (în bine sau în rău): în lume totul se schimbă; fig. a-și schimba părerea, vorba; a schimba vorbe, a se înțelege cu cineva; 2. a (se) transforma: se schimbă în stană de piatră ISP.; 3. a face schimb, a da și lua ca echivalent: a schimba bani; 4. a pune altceva în loc: a schimba cămășile, fețele de pernă. [Lit. *EXCAMBIARE].
2) schimb (est) și șchimb (vest) a v. tr. (lat. * ex-cambiare [îld. cambire, a schimba, a da în schimb], de unde s’a făcut * schiamb, ◊ schiîmb, schimb; it. cambiare și scambiare, pv. escambiar și escamjar, fr. échanger și changer, sp. pg. cambiar. V. cambie). Daŭ un lucru ca să mi se dea altu, fac schimb: nu schimba vrabia din mînă pe cĭoara din par (Prov.), nu da puținu sigur pe multu nesigur; a schimba niște banĭ la zaraf. Înlocuĭesc cu ceva maĭ bun, împrospătez: a schimba o santinelă ostenită cu una odihnită, o coardă la chitară, apa la găinĭ. Primenesc, îmbrac în alte rufe curate: a schimba un copil. Modific: a schimba un articul de ziar. Prefac, transform: a schimba metalele în aur. V. refl. Nu maĭ sînt cum eram odată: s’a schimbat boĭeru! Mă primenesc. Mă transform la față de emoțiune. A schimba fețe-fețe, a fi foarte emoționat de rușine. A schimba vorbe (Eŭf.), a te certa, a te cĭondănĭ. A schimba trenu, vaporu, a trece în alt tren, în alt vapor. – În Trans. P.P. mă înschimb.
șchimb, V. schimb.
schimba vb. v. DEGHIZA. TRAVESTI.
SCHIMBA vb. 1. a înlocui. (A ~ o piesă uzată.) 2. a preschimba. (A ~ bani, hîrtii de valoare.) 3. a înlocui, (înv. și pop.) a muta, (franțuzism înv.) a ramplasa. (L-a ~ cu un inginer mai bun.) 4. a (se) primeni. (După baie s-a ~.) 5. a muta. (A ~ baza de operații.) 6. a abate, a devia, a muta. (A ~ cursul unei ape.) 7. a (se) deplasa, a (se) muta. (Accentul s-a ~ pe ultima silabă.) 8. a muta, (înv. și reg.) a strămuta. (Să-ți ~ gîndurile cu privire la...) 9. a împărtăși. (A ~ unele impresii cu cineva.) 10. a (se) metamorfoza, a (se) modifica, a (se) preface, a (se) preschimba, a (se) transforma, (înv. și pop.) a (se) întoarce, a (se) muta, (înv. și reg.) a (se) închipui, (reg.) a (se) străforma, (înv.) a (se) strămuta, a (se) suci, a (se) șanja. (Orașul nostru s-a ~ radical.) 11. a modifica, a preface, a prelucra, a reface, a transforma. (A ~ un text.) 12. a (se) preface, a (se) transforma, (înv.) a (se) prăvăli. (~ marea în uscat.) 13. a modifica, a reforma. (A ~ ortografia.) 14. (FON.) a se altera, a se modifica, a se preface, a se transforma. („N” intervocalic s-a ~.) 15. (FON.) a se modifica, a se preface, a se transforma, a trece. („L” intervocalic se ~ în „r” în cuvintele românești de origine latină.) 16. a (se) modifica. (Temperatura s-a ~ brusc.) 17. a face, a preface, a transforma. (Băutura din om te ~ în neom.) 18. a (se) preface, a (se) transforma, (reg.) a (se) veli, a (se) velnici, (înv.) a veni. (Bucuria lor s-a ~ în suspine.) 19. a fluctua, a varia, (fig.) a oscila. (Se ~ mereu în comportări.)
schimba prefixul sint. v. A împlini o vârstă rotundă și a schimba cifra zecilor ◊ „Astăzi Ilie Balaci schimbă prefixul, aniversând împlinirea vârstei de 40 de ani.” Ev.z. 13 IX 96 p. 15. ◊ „Felicitându-vă la a 60-a aniversare [...] ne-ați putea spune ce ați câștigat și ce ați pierdut o dată cu schimbarea «prefixului»?” Lit. 5152/96 p. 6
MUTATO NOMINE DE TE FABULA NARRATUR (lat.) schimbând numele, despre tine este vorba în povestire – Horațiu, „Satirae”, I, 1, 69-70. Vorbind despre chinurile la care a fost supus Tantal în Infern, poetul se adresează unui interlocutor imaginar, pe care avariția îl pune în aceeași situație.
TEMPORA MUTANTUR ET NOS MUTAMUR IN ILLIS! (lat.) vremurile se schimbă și noi odată cu ele! – Cugetare a împăratului Lothar I, care și-a sfârșit viața în călugărie.
TEMPORA SI FUERINT NUBILA, SOLUS ERIS (lat.) dacă timpul se schimbă în rău, vei rămâne singur – Ovidiu, „Tristele”, I, 1, 40. V. și Donec eris felix, multos numerabis amicos.
a schimba aerul expr. (intl.) a ieși la furat.
a schimba diagrama / domiciliul (cuiva) expr. (intl.) a aresta, a închide (pe cineva).
a schimba foaia expr. a-și modifica atitudinea / comportamentul.
a schimba macazul expr. 1. a îndrepta în altă direcție cursul unor evenimente. 2. v. a schimba foaia.
a schimba prefixul expr. (d. oameni) a împlini o vârstă la care se schimbă prima cifră a numărului de ani.
a schimba uleiul expr. (glum.) a urina.
schimbă placa! expr. mai zi și altceva!; încearcă să mă convingi și cu alte argumente!

schimba dex

Intrare: schimba
schimba verb grupa I conjugarea I
Intrare: șchimba
șchimba