Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru schim─â

SCH├ŹM─é, schime, s. f. I. 1. Ordin c─âlug─âresc sau preo╚Ťesc; tagm─â, cin. 2. Hain─â c─âlug─âreasc─â. II. Gest, mi╚Öcare prin care cineva vrea s─â exprime ceva. ÔÖŽ Mi╚Öcare a fe╚Ťei; grimas─â, str├ómb─âtur─â. ÔÇô Din ngr. schima.
SCH├ŹM─é, schime, s. f. I. 1. Ordin c─âlug─âresc sau preo╚Ťesc; tagm─â, cin. 2. Hain─â c─âlug─âreasc─â. II. Gest, mi╚Öcare prin care cineva vrea s─â exprime ceva. ÔÖŽ Mi╚Öcare a fe╚Ťei; grimas─â, str├ómb─âtur─â. ÔÇô Din ngr. schima.
SCH├ŹM─é1, schime, s. f. 1. Gest, mi╚Öcare expresiv─â (mai ales a bra╚Ťelor). Venea o femeie... care avea umbletul ╚Öi schimele unei nebune. GALACTION, O. I 166. Virtuo╚Öii, ctitori de a╚Öez─âminte, Unde spumeg─â desfr├«ul ├«n mi╚Öc─âri ╚Öi ├«n cuvinte, Cu evlavie de vulpe, ca ├«n strane, ╚Öed pe locuri ╚śi aplaud─â frenetic schime, c├«ntece ╚Öi jocuri. EMINESCU, O. I 150. ÔŚŐ Fig. Caisul era un schelet, care se cl─âtina ╚Öi f─âcea schime, izbind... ├«ncoace ╚Öi ├«ncolo. GALACTION, O. I 200. 2. Grimas─â; str├«mb─â╚Ťur─â. Fa╚Ťa lui R─âda╚Öc─â avu o schim─â care p─ârea a r─âspunde unui spasm l─âuntric. SADOVEANU, P. M. 188. ├Äl cercet─â ╚Öi r─âsfr├«nse buza de jos ├«ntr-o schim─â de suprem─â comp─âtimire. C. PETRESCU, A. R. 16. Histrionii aceia ├«ntocmir─â ale lor jocuri f─âr─â de a c├«nta ╚Öi f─âr─â chiar de a face ceva schime care s─â v─âdeasc─â ├«nf─â╚Ťi╚Öarea teatral─â a vreunui fapt. ODOBESCU, S. I 40. ÔÖŽ Sens. Vederea i se ├«ntunec─â ╚Öi schima cuvintelor i se pierdu ├«n minte. GANE, la TDRG. ÔÇô Variant─â: sh├şm─â (BUDAI-DELEANU, ╚Ü. 168) s. f.
SCH├ŹM─é2, schime, s. f. Ordin c─âlug─âresc sau preo╚Ťesc; cin, tagm─â. Am─âr├«t de schima popeasc─â, Creang─â umblase, pe dat─â ce str├«nsese ceva bani din c─âr╚Ťi, s─â-╚Öi cumpere o c─âsu╚Ť─â. C─éLINESCU, I. C. 163. Trebuia s─â fie ┬źtuns┬╗, sub numele de Nifon, ├«n schima monahal─â. ARGHEZI, P. T. 5. ÔÖŽ Hain─â c─âlug─âreasc─â.
sch├şm─â (ordin c─âlug─âresc, grimas─â) s. f., g.-d. art. sch├şmei; pl. sch├şme
sch├şm─â s. f., g.-d. art. sch├şmei; pl. sch├şme
SCH├ŹM─é s. v. aer, aspect, chip, cin, expresie, fa╚Ť─â, figur─â, fizionomie, grimas─â, ├«nf─â╚Ťi╚Öare, min─â, obraz, ras─â, schimonoseal─â, schimonosire, schimonositur─â, str├ómb─âtur─â, tagm─â.
sch├şm─â (-me), s. f. ÔÇô 1. Form─â, figur─â. ÔÇô 2. Gest, grimas─â, min─â. ÔÇô 3. ├Änf─â╚Ťi╚Öare, aspect, aparen╚Ť─â. ÔÇô 4. N─âluc─â, stafie, duh r─âu, dr─âgaic─â. ÔÇô 5. ╚Üinut─â, ├«mbr─âc─âminte, ve╚Öm├«nt. ÔÇô Var. ├«nv. shim─â, Mold. (sensul 4) ╚Ötim├á. Mgr. ¤â¤çß┐ć╬╝╬▒ (Cihac, II, 696; Roesler 675; G├íldi 248). Este dubletul lui schem─â, s. f., din fr. sch├ęma, der. schematic, adj., din fr. sch├ęmatique; schematism, s. n., din germ. Schematismus, cu var. Trans.; ╚Öematism, s. n. (schem─â); schematiza, vb., din fr. sch├ęmatiser. Der. schimnic (var. schivnic ╚Öi der.), s. m. (eremit, pustnic, anahoret), din sl. skim─şnik┼ş < skima ÔÇ×ras─â c─âlug─âreasc─âÔÇŁ (Cihac, II, 331; Conev 109); schimnic─â, s. f. (pustnic─â); schimnici, vb. (a tr─âi ca un schimnic); schimnicie, s. f. (via╚Ť─â de anahoret); schimnicesc, adj. (de schimnic); schimonosi (var. Mold. schimosi), vb. (a deforma, a desfigura; a imita, a parodia), cu suf. expresiv -si, poate ata╚Öat direct la ngr. ß╝ä¤â¤ç╬Ě╬╝¤ë, aorist ß╝Ǥâ¤ç╬Ě╬╝¤Ä╬Ż¤ë ÔÇ×a se purta ur├«tÔÇŁ (Murnu 50; dup─â Rosetti, Studii ling., 30, schimosi este ngr. ╬Ȥâ¤░╬Ě╬╝╬»╬¤ë); schimonoseal─â (var. schimonositur─â), s. f. (imita╚Ťie, parodie, reproducere proast─â; avort, monstru; str├«mb─âtur─â, grimas─â); ╚Öteam─ât─â, s. f. (fantasm─â, viziune, ar─âtare), ├«n Trans., ╚Öi Bucov., probabil din pl. gr. ¤â¤░╬«╬╝╬▒¤ä╬▒ (Pu╚Öcariu, Dacor., V, 411), cf. ╚Ötim─â ╚Öi a╚Öteam─ât; scheam─ât─â, s. f. (Trans., tr─âs─âtur─â, umbr─â), var. a cuv├«ntului anterior (glosat─â gre╚Öit de Scriban: ÔÇ×rest, fragmentÔÇŁ). Rela╚Ťia acestor cuvinte din umbr─â cu sb. ┼ítimati ÔÇ×a credeÔÇŁ (Iordan, RF, II, 272), pare ├«ndoielnic─â.
SCH├ŹM─é ~e f. rar 1) Mi╚Öcare a m├óinii sau a capului care ├«nso╚Ťe╚Öte sau ├«nlocuie╚Öte vorbirea; gest. 2) Contractare (voit─â sau involuntar─â) a mu╚Öchilor fe╚Ťei; schimonosire a fe╚Ťei; schimonositur─â; str├ómb─âtur─â; grimas─â. /<sl. skima, gr. sch├şma
schim─â f. 1. gest, grimas─â: ╚Öi aplaud─â frenetic schime, c├óntece ╚Öi jocuri EM.; 2. tagm─â: ├«mbr─â╚Ťi╚Ö─â schima monacal─â. [De origin─â slavo-greac─â].
sch├şm─â f., pl. e (ngr. shima, vgr. sh├¬ma, form─â, ha─şn─â, figur─â, tr─âs─âtur─â, gest; vsl. skima, rus. shima. V. schem─â). Vech─ş (╚Öi shim─â). Gest. Az─ş. Gest. schimositur─â, str├«mb─âtur─â: schime, c├«ntece ╚Öi jocur─ş (Em.). Figur─â, form─â, aspect: o schim─â misterioas─â. Ha─şn─â c─âlug─âreasc─â. Schima cea mic─â, rasa (ha─şna) pe care o poart─â fra╚Ťi─ş; schima cea mare, potcapu (pe care-l poart─â numa─ş monahi─ş). ÔÇô ╚śi ╚Ötim─â, stahie, monstru, ar─âtare, ─şazm─â, v├«lv─â, pocitanie, duh necurat, z├«n─â de ap─â: oameni─ş mor ╚Öi se fac ╚Ötime (╚śez. 36, 31), ╚Ötima Dun─âri─ş, ╚Ötimele mla╚Ötini─ş (Chir.). ÔÇô ╚śi stim─â (Bucov.) ╚Öi chim─â (Mold. nord): chima r─âulu─ş pe malu p├«r─âulu─ş (Cr.).
╚Öt├şm─â, V. schim─â.
schim─â s. v. AER. ASPECT. CHIP. CIN. EXPRESIE. FA╚Ü─é. FIGUR─é. FIZIONOMIE. GRIMAS─é. ├ÄNF─é╚ÜI╚śARE. MIN─é. OBRAZ. RAS─é. SCHIMONOSEAL─é. SCHIMONOSIRE. SCHIMONOSITUR─é. STR├ÄMB─éTUR─é. TAGM─é.
sch├şm─â, schime s. f. (├Änv.) 1. (De obicei determinat prin ÔÇ×c─âl─âg─âreasc─âÔÇŁ ╚Öi ÔÇ×├«ngereasc─âÔÇŁ) Acoper─âm├ónt de cap purtat de schimonahi; cuculiu. 2. Denumirea slujbei prin care arhiereul sau egumenul hiroteze╚Öte c─âlug─ârii. ÔŚŐ Schim─â mic─â = slujb─â bisericeasc─â prin care cel tuns ├«n monahism prime╚Öte hainele c─âlug─âre╚Öti; dulama, paramanul, rasa, mantia, potcapul, camilafca ╚Öi metaniile. ÔŚŐ Schim─â mare = slujb─â bisericeasc─â prin care un monah, preg─âtit pentru ÔÇ×chipul ├«ngerescÔÇŁ, devine schimonah ╚Öi prime╚Öte hainele: dulama, schima (cuculionul), analabul, br├óul, rasa, mantia, potcapul, camilafca, metaniile ╚Öi crucea. ÔŚŐ Expr. A lua (sau a ├«mbr─âca) schima c─âlug─âreasc─â (sau monahal─â ori monahiceasc─â) sau a ├«mbr─âca schima ├«ngereasc─â = a se c─âlug─âri. ÔŚŐ A dezbr─âca (pe cineva) de schima c─âlug─âreasc─â = a face s─â renun╚Ťe la c─âlug─ârie. 2. Tagm─â (c─âlug─âreasc─â sau preo╚Ťeasc─â); cin; via╚Ť─â monahal─â sau preo╚Ťeasc─â. ÔÖŽ ├Änvestitur─â monahal─â. [Var.: sh├şm─â s. f.] ÔÇô Din sl. skima, gr. shima.

Schim─â dex online | sinonim

Schim─â definitie

Intrare: schim─â
schim─â substantiv feminin