schif definitie

9 definiții pentru schif

SCHIF, schifuri, s. n. 1. Ambarcațiune sportivă foarte lungă, îngustă și ușoară, cu rame lungi și ușoare și cu scaune mobile. 2. Probă sportivă care se practică cu schiful (1). – Din fr., engl. skiff.
SCHÍF, schifuri, s. n. 1. Ambarcație sportivă foarte lungă, îngustă și ușoară, cu rame lungi și ușoare și cu scaune mobile. 2. Probă sportivă care se practică cu schiful (1). – Din fr., engl. skiff.
SCHIF, schifuri, s. n. Ambarcație de sport, de forma unei bărci lungi și înguste, cu punte de pînză impermeabilă la provă și la pupă, folosită la concursurile nautice.
schif s. n., (ambarcațiuni) pl. schífuri
schif s. n., (ambarcații) pl. schífuri
SCHIF s.n. 1. Ambarcație cu vele, rame sau motor de dimensiuni mici, cu fundul plat și pescaj redus, cu proră ascuțită și pupa dreaptă, folosit pentru pescuit sau pentru sport, la cursele de viteză și de agrement. 2. Sport practicat cu astfel de ambarcații. [< fr., engl. skiff].
SCHIF s. n. 1. ambarcație de dimensiuni mici, lungă și îngustă, cu pupa și prora ascuțite, folosită pentru sport. 2. probă sportivă practicată cu schiful (1). (< fr., engl. skiff)
SCHIF ~uri n. 1) Ambarcație sportivă ușoară, lungă și îngustă, cu vele, ramă sau motor, folosită la cursele de canotaj academic. 2) Probă sportivă practicată cu astfel de ambarcație. /<fr., engl. skiff
SCHIF (< eng.) s. n. 1. Ambarcație sportivă lungă (7-9, 11 și 18 m), îngustă și ușoară, descoperită numai pe porțiunea ocupată de vâslași și echipată cu rame (lungi, ușoare, cu pala curbată), fixate pe suporți, și cu scaune mobile. În s. pot canota una, două, patru sau opt persoane, cu sau fără cârmaci. 2. Probă sportivă a canotajului academic practicată cu schiful (1). Există probe de s. simplu (cu un loc), dublu (cu două locuri), de 2+1 cârmaci, de 4 fără cârmaci și 8+1 cârmaci.

schif dex

Intrare: schif
schif substantiv neutru