SCHIÁUN, schiaune, s. n. (Rar) Scheunătură. [Pr.: schia-un] – Din scheuna (derivat regresiv).

SCHIÁUN, schiaune, s. n. Scheunătură. Jivinele rătăceau pe întinderea dreaptă, amestecîndu-și scîncetele și schiaunele cu glasurile vîntului. SADOVEANU, M. C. 20.

SCHIAUNÁ vb. I. v. scheuna.