schemă definitie

14 definiții pentru schemă

SCHÉMĂ, scheme, s. f. 1. Plan redus la câteva linii sau idei generale principale, care permite o vedere de ansamblu asupra unei lucrări. 2. Reprezentare grafică simplificată a elementelor sau caracteristicilor structurii unui aparat, ale unei mașini, ale unei instalații, ale unui proces etc. ◊ (Tehn.) Schemă bloc = reprezentare schematică simplă a unui aparat, sistem sau instalație, prin blocuri funcționale, folosită pentru studiul principiilor de funcționare ale acestora. Schemă logică = organigramă. 3. Tabel cuprinzând denumirea posturilor și a salariilor respective dintr-o instituție sau dintr-o întreprindere. – Din fr. schème, lat. schema.
SCHÉMĂ, scheme, s. f. 1. Plan redus la câteva linii sau idei generale principale, care permite o vedere de ansamblu asupra unei lucrări. 2. Reprezentare grafică simplificată a elementelor sau caracteristicilor structurii unui aparat, ale unei mașini, ale unei instalații, ale unui proces etc. ◊ (Tehn.) Schemă bloc = reprezentare schematică simplă a unui aparat, sistem sau instalație, prin blocuri funcționale, folosită pentru studiul principiilor de funcționare ale acestora. Schemă logică = organigramă. 3. Tabel cuprinzând denumirea posturilor și a salariilor respective dintr-o instituție sau dintr-o întreprindere. – Din fr. schème, lat. schema.
SCHÉMĂ, scheme, s. f. Plan sumar, redus la cîteva linii generale, principale, care permite o vedere de ansamblu asupra unei lucrări. Tablele erau pline de schemele unei sisteme lumești imaginare. EMINESCU, N. 45. ♦ Tablou cuprinzînd denumirea posturilor și salariile respective dintr-o instituție sau o întreprindere. ♦ (Tehn.) Figură care reprezintă trăsăturile esențiale ale unui obiect, ale unei dispoziții sau structuri, ale unui fenomen sau proces. Încercă să-și schițeze schema viitoare, așa cum o avea în gînd, a pieselor, a pompei. MIHALE, O. 252.
schémă s. f., g.-d. art. schémei; pl. schéme
schémă s. f., g.-d. art. schémei; pl. schéme
SCHÉMĂ s. 1. v. plan. 2. v. schiță. 3. (fig.) schelet. (~ unei opere.) 4. (TEHN.) schemă logică, organigramă. 5. organigramă. (~ personalului unei instituții.)
SCHÉMĂ s.f. Figură simplificată care servește numai la o demonstrație, permițând o vedere de ansamblu asupra unei lucrări. ♦ Proiect, plan. ♦ Tablou cuprinzând denumirea posturilor și retribuțiile respective ale unei întreprinderi sau instituții. [< fr. schéma, schème, it. schema, cf. gr. schema – formă, figură].
SCHÉMĂ s. f. 1. plan, proiect cuprinzând doar liniile, ideile generale ale unei lucrări, care permite o vedere de ansamblu asupra ei. 2. reprezentare grafică simplificată, cu ajutorul unor simboluri, a unui aparat, a unei construcții, a unui proces sau fenomen etc. 3. tablou cuprinzând denumirea posturilor și retribuțiile respective ale unei întreprinderi sau instituții. (< fr. scheme, germ. Skema, lat. schema)
SCHÉMĂ ~e f. 1) Reprezentare grafică simplificată a unui obiect. 2) Plan redus la ideile principale; schiță. [G.-D. schemei] /<lat. schema, fr. scheme, it. schema, germ. Schema
schemă f. figură redusă la niște linii ce reprezentă, nu forma adevărată a obiectelor, ci raporturile și funcționarea lor.
* schémă f., pl. e (vgr. shema, lat. schema. V. schimă). Figură simplificată care servește la demonstrat și care n’arată forma, ci numaĭ relațiunile și funcționarea obiectelor. Schiță, plan simplificat.
SCHE s. 1. plan, schiță, (înv.) chip, izvod. (~ unei case.) 2. schelet. (~ unei opere.) 3. organigramă. (~ unei instituții.)
hártă-schémă s. f. 1961 Hartă schematizată la maximum v. hartă-machetă (din hartă + schemă)
a ciuguli o schemă expr. (intl.) a primi o informație interesantă.

schemă dex

Intrare: schemă
schemă substantiv feminin