Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru schelet

SCHEL├ëT, schelete, s. n. 1. Totalitatea oaselor care sus╚Ťin corpul unui vertebrat; sistemul osos a╚Öezat ├«n pozi╚Ťia sa natural─â. 2. Totalitatea elementelor sau pieselor care constituie sistemul de rezisten╚Ť─â al unei construc╚Ťii sau al unui ansamblu tehnic. 3. Fig. Planul unei opere literare sau ╚Ötiin╚Ťifice; schem─â. ÔÇô Din fr. squelette.
SCHEL├ëT, schelete, s. n. 1. Totalitatea oaselor care sus╚Ťin corpul unui vertebrat; sistemul osos a╚Öezat ├«n pozi╚Ťia sa natural─â. 2. Totalitatea elementelor sau pieselor care constituie sistemul de rezisten╚Ť─â al unei construc╚Ťii sau al unui ansamblu tehnic. 3. Fig. Planul unei opere literare sau ╚Ötiin╚Ťifice; schem─â. ÔÇô Din fr. squelette.
SCHEL├ëT, schelete, s. n. 1. Totalitatea oaselor din corpul unui vertebrat (v. osatur─â); p. ext. sistemul osos a╚Öezat ├«n pozi╚Ťia sa natural─â. Scheletele ├«nmorm├«ntate de volburele n─âsipului arz─âtor al pustiilor. EMINESCU, N. 24. Cetatea... r─âmase singur─â... ca un mare schelet de uria╚Ö. NEGRUZZI, S. I 175. ÔŚŐ Fig. Salc├«mii ├«n╚Öira╚Ťi pe drum ├«╚Öi ├«ndoiau scheletele negre, sc├«r╚Ť├«ind cu jale. BART, E. 250. ÔÖŽ Fantom─â. Schelet d-alt─â lume, cu forme cumplite, R├«njind, c─âtre mine privea neclintit. ALEXANDRESCU, M. 42. 2. Totalitatea elementelor sau pieselor care constituie sistemul de rezisten╚Ť─â al unei construc╚Ťii sau al unui sistem tehnic. S-au ├«ntins grabnic grinzi ╚Öi sc─âri de lemn... sprijinite de scheletul podului c─âzut. SAHIA, N. 34. Pe undele ├«ncete ├«╚Öi mi╚Öc─â leg─ânate Cor─âbii ├«nvechite scheletele de lemn. EMINESCU, O. I 63. La apusul zilei scheletul lor [al ruinelor] priveam. ALEXANDRESCU, P. 149. 3. Planul unei opere literare sau ╚Ötiin╚Ťifice; schem─â. Se entuziasmeaz─â... ├«naintea concep╚Ťiunii prime, ideii prime, g├«ndului primordial, care nu e altceva dec├«t scheletul intrigii. GHEREA, ST. CR. II 273. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) schel├ętru (CONACHI, P. 227) s. n.
schel├ęt s. n., pl. schel├ęte
schel├ęt s. n., pl. schel├ęte
SCHELÉT s. 1. v. sistem osos. 2. v. schelărie. 3. v. structură.
SCHELÉT s. v. schemă.
SCHEL├ëT s.n. 1. Partea osoas─â a corpului unui om sau al unui animal; (spec.) totalitatea oaselor unui om sau ale unui animal vertebrat; osatur─â. 2. Totalitatea pieselor de rezisten╚Ť─â care formeaz─â o construc╚Ťie sau un sistem tehnic. 3. (Fig.) Plan, schem─â sumar─â a unei opere literare, ╚Ötiin╚Ťifice etc. [< fr. squelette, cf. lat. sceletus, gr. skeletos].
SCHEL├ëT s. n. 1. partea osoas─â sau calcaroas─â a corpului la vertebrate; totalitatea oaselor unui vertebrat. 2. ansamblu de elemente care formeaz─â structura de rezisten╚Ť─â a unei construc╚Ťii sau a unui sistem tehnic; osatur─â. 3. (fig.) plan, schem─â sumar─â a unei opere literare, ╚Ötiin╚Ťifice etc. 4. frac╚Ťiune granulometric─â a solului, din elemente minerale mai mari de 2 mm. 5. caracter tipografic (lung ╚Öi sub╚Ťire) format din conturul literelor. 6. (lingv.) totalitatea sunetelor (fonemenelor) din care e format un cuv├ónt. (< fr. squelette)
schel├ęt (-te), s. n. ÔÇô Sistemul osos. Fr. squelette. ÔÇô Der. scheletic, adj., din fr. squelettique.
SCHEL├ëT ~e n. 1) (la om ╚Öi la animale) Ansamblul oaselor dintr-un organism; osatur─â. 2) fig. Fiin╚Ť─â foarte slab─â. 3) Totalitate a elementelor care constituie baza de rezisten╚Ť─â a unei construc╚Ťii; osatur─â; carcas─â. ~ de avion. 4) fig. Construc╚Ťie intern─â a unei opere scrise; schem─â compozi╚Ťional─â; osatur─â. /<ngr. skeletos, lat. sceletus, fr. squelette, germ. Skelett
schelet n. 1. totalitatea oaselor ├«n╚Öirate la om ╚Öi la animalele vertebrate, ├«n situa╚Ťiunea lor natural─â; 2. fig. om foarte slab, numai piele ╚Öi oase; (poetic) pe undele ├«ncete ÔÇÖ╚Öi mi╚Öc─â cor─âbii scheletele de lemn EM.; 3. primele liniamente sau idei: scheletul unei opere.
* schel├ęt n., pl. e (fr. squelette, d. vgr. skelet├│s, uscat, de unde vine ╚Öi lat. sc├ęletus, schelet: it. sch├ęletro). Totalitatea oaselor unu─ş om sa┼ş unu─ş animal a╚Öezate ├«n ordinea lor natural─â: moartea e reprezentat─â de multe or─ş supt forma unu─ş schelet omenesc. Fig. Persoan─â foarte slab─â: acest om e un adev─ârat schelet. Schi╚Ť─â, plan redus, tr─âs─âtur─ş generale: scheletu une─ş tragedi─ş. Laturile ╚Öi coastele sa┼ş alte r─âm─â╚Öite dintrÔÇÖun lucru: scheletu une─ş cor─âbi─ş. V. os─âminte, osatur─â, cherestea.
SCHELET s. 1. (ANAT.) osatur─â, sistem osos, (├«nv., ├«n Transilv.) dabil─â, (fig.) cherestea. (~ al unei fiin╚Ťe.) 2. schel─ârie. (~ unei construc╚Ťii.) 3. osatur─â, structur─â. (~ de rezisten╚Ť─â al unei construc╚Ťii.) 4. schem─â. (~ unei opere.)
SCHELET structur─â de rezisten╚Ť─â a unei aeronave, asigurat─â de lonjeroane, montan╚Ťi etc., legate ├«ntre ele prin ├«mbin─âri elastice sau rigide.
SCHEL├ëT (< fr.) s. n. 1. (ANAT.) ├Än sens restr├óns, sistem osos; totalitatea oaselor unui corp animal sau uman pe care se fixeaz─â musculatura. ├Än sens larg, structur─â care asigur─â suportul mecanic al corpului la animale ╚Öi le protejeaz─â organele interne. Termenul se refer─â la at├ót la endoschelet (sistemul osos) c├ót ╚Öi la exoschelet (├«nveli╚Ö rigid al corpului la unele nevertebrate, ec. la molu╚Öte sau artropode). 2. Parte de rezisten╚Ť─â a unei construc╚Ťii sau a unui sistem tehnic format─â din grinzi ╚Öi st├ólpi, longeroane ╚Öi nervuri etc., legate ├«ntre ele rigid sau elastic ╚Öi form├ónd un sistem spa╚Ťial. 3. Fig. Plan sumar al unei opere literare, ╚Ötiin╚Ťifice etc.; schem─â (1). 4. (PEDOL.) Ansamblul fragmentelor de roc─â cu diametrul mai mare de 2 mm prezentate ├«n profilul de sol. Foarte abundent ├«n unele soluri din regiuni de munte sau formate pe aluviuni grosiere, imprim├óndu-le caracterul de sol schelet.
SCHELÉT fam. (Arh); Scheletti fam., grafie italienizată, < subst.
schelet ambulant expr (peior.) om sfrijit / pipernicit / firav.

Schelet dex online | sinonim

Schelet definitie

Intrare: schelet
schelet substantiv neutru
Intrare: Schelet
Schelet