SCHELĂRÍE, schelării, s. f. 1. Scheletul unei construcții, al unui sistem tehnic etc. 2. Totalitatea schelelor folosite la executarea sau la repararea unei construcții. – Schelă + suf. -ărie.

SCHELĂRÍE, schelării, s. f. 1. Scheletul unei construcții, al unui sistem tehnic etc. 2. Totalitatea schelelor folosite la executarea sau la repararea unei construcții. – Schelă + suf. -ărie.

SCHELĂRÍE, schelării, s. f. 1. (Rar) Totalitatea schelelor folosite la executarea unei construcții. 2. Scheletul unei construcții. Ambele clădiri erau în faza schelăriei și fără ultimele 4 etaje. SAHIA, U.R.S.S. 24. ◊ Fig. Măi fraților de robot și fraților de vis, Să punem umăr zdravăn și inimă voinică La schelăria nouă. DEȘLIU, G. 21.

schelăríe s. f., art. schelăría, g.-d. art. schelăríei; pl. schelăríi, art. schelăríile

schelăríe s. f., art. schelăría, g.-d. art. schelăríei; pl. schelăríi, art. schelăríile

SCHELĂRÍE s. schelet. (~ unei construcții.)

SCHELĂRÍE ~i f. rar Totalitate a schelelor (de pe un șantier). /schelă + suf. ~ărie

SCHELĂRIE s. schelet. (~ unei construcții.)