Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru scepticism

SCEPTIC├ŹSM s. n. 1. Concep╚Ťie care pune la ├«ndoial─â posibilitatea cunoa╚Öterii veridice a realit─â╚Ťii lumii exterioare sau, ├«n general, a oric─ârei cuno╚Ötin╚Ťe certe, pun├ónd accentul pe caracterul relativ incomplet ╚Öi imprecis al acesteia. 2. Atitudine de ne├«ncredere, de ├«ndoial─â fa╚Ť─â de cineva sau de ceva. ÔÇô Din fr. scepticisme.
SCEPTIC├ŹSM s. n. 1. Concep╚Ťie care pune la ├«ndoial─â posibilitatea cunoa╚Öterii veridice a realit─â╚Ťii lumii exterioare sau, ├«n general, a oric─ârei cuno╚Ötin╚Ťe certe, pun├ónd accentul pe caracterul relativ incomplet ╚Öi imprecis al acesteia. 2. Atitudine de ne├«ncredere, de ├«ndoial─â fa╚Ť─â de cineva sau de ceva. ÔÇô Din fr. scepticisme.
SCEPTIC├ŹSM s. n. 1. Doctrin─â filozofic─â idealist─â care neag─â posibilitatea cunoa╚Öterii de c─âtre om a lumii existente ╚Öi a adev─ârului obiectiv. 2. Atitudine de rezerv─â, de ├«ndoial─â fa╚Ť─â de lucrurile ├«n general admise. Ironia ╚Öi scepticismul ├«i ├«nfloreau pe buze. SADOVEANU, E. 143. Vorbi... mustr├«ndu-╚Öi ╚Ö─âgalnic tovar─â╚Öul, stricat de scepticismul c─ârtur─âresc. C. PETRESCU, R. DR. 123. O supunere ticnit─â soartei, oarecare scepticism r─âmas din genera╚Ťiile vechi. D. ZAMFIRESCU, R. 52.
sceptic├şsm s. n.
sceptic├şsm s. n.
SCEPTIC├ŹSM s. 1. (rar) pironism. (~ul unei concep╚Ťii.) 2. v. ├«ndoial─â.
SCEPTIC├ŹSM s.n. 1. Concep╚Ťie care proclam─â ├«ndoiala fa╚Ť─â de posibilitatea cunoa╚Öterii lumii obiective de c─âtre om, duc├ónd de fapt la agnosticism. 2. Atitudine de rezerv─â, de ├«ndoial─â, ne├«ncredere fa╚Ť─â de ceva. [Cf. fr. scepticisme].
SCEPTIC├ŹSM s. n. 1. concep╚Ťie care proclam─â ├«ndoiala fa╚Ť─â de posibilitatea cunoa╚Öterii lumii obiective de c─âtre om, duc├ónd de fapt la agnosticism. 2. atitudine de ne├«ncredere, de ├«ndoial─â. (< fr. scepticisme)
SCEPTIC├ŹSM n. 1) Concep╚Ťie care pune la ├«ndoial─â posibilitatea cunoa╚Öterii lumii obiective. 2) Atitudine de ne├«ncredere, de ├«ndoial─â fa╚Ť─â de ceva. /<fr. scepticisme, lat. scepticismus
scepticism n. doctrină filozofică a celor ce admiteau în principiu că nimica nu e sigur.
* sceptic├şzm n. (d. sceptic). O doctrin─â a unor filosof─ş ca admitea┼ş ├«n principi┼ş c─â nimica nu e cert. Pin. ext. Ne├«ncredere, ├«ndo─şal─â: a primi o veste cu scepticizm. ÔÇô Principali─ş reprezentan╚Ť─ş a─ş scepticizmulu─ş a┼ş fost ├«n antichitate Pirone (fundatoru), Enesidem Agripa ╚Öi Sextu Empiricu, ─şar ├«n timpurile ma─ş no─ş Montaigne ╚Öi Bayle.
SCEPTICISM s. 1. (rar) pironism. (~ unei concep╚Ťii.) 2. dubiu, incertitudine, ├«ndoial─â, ne├«ncredere, nesiguran╚Ť─â, rezerv─â, ╚Öov─âial─â, ╚Öov─âire, (ast─âzi rar) necredin╚Ť─â, (├«nv.) aporie, ├«ndoin╚Ť─â. (Domnea o stare de ~.)
SCEPTIC├ŹSM (< fr. {i}) s. n. 1. Credin╚Ť─â potrivit c─âreia nu este posibil─â ob╚Ťinerea unei cunoa╚Öteri sigure despre cum sunt lucrurile ├«n realitate, atitudinea recomandat─â fiind cea de ÔÇ×suspendare a judec─â╚ŤiiÔÇŁ mai degrab─â dec├ót de ├«ncredere ├«n produse ├«ndoielnice ale ra╚Ťiunii. S. vechi include dou─â mi╚Öc─âri: cea ├«ntemeiat─â de Pyrrhon (sec. 4-3 ├«. Hr.) ╚Öi ╚Ö. Academiei (sec. 3-1 ├«. Hr.); ├«n plus Xenophan, Gorgias, Socrate sunt, de obicei, asocia╚Ťi cu s. ├Än epoca modern─â, s. este promovat de Montaigne, Bayle, Hume, ultimul formul├ónd un s. moderat care admite credin╚Ťele cotidiene datorate tradi╚Ťiei. O form─â contemporan─â de s. este failibilismul. 2. Atitudine de ├«ndoial─â sau de ne├«ncredere cu privire la capacitatea ori la inten╚Ťia real─â a oamenilor de a realiza idealurile pe care le proclam─â etc.

Scepticism dex online | sinonim

Scepticism definitie

Intrare: scepticism
scepticism substantiv neutru