Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru sceptic

SC├ëPTIC, -─é, sceptici, -ce, adj., s. m. ╚Öi f. 1. Adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â) care nu are ├«ncredere ├«n nimic, care se ├«ndoie╚Öte de toate. 2. Adj. Care apar╚Ťine scepticismului, privitor la scepticism. 3. S. m. ╚Öi f. Adept al scepticismului (1). ÔÇô Din fr. sceptique.
SC├ëPTIC, -─é, sceptici, -ce, adj., s. m. ╚Öi f. 1. Adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â) care nu are ├«ncredere ├«n nimic, care se ├«ndoie╚Öte de toate. 2. Adj. Care apar╚Ťine scepticismului, privitor la scepticism. 3. S. m. ╚Öi f. Adept al scepticismului (1). ÔÇô Din fr. sceptique.
SC├ëPTIC, -─é, sceptici, -e, adj. 1. Care nu are ├«ncredere ├«n nimic, care se ├«ndoie╚Öte de toate. Scepticul, melancolicul, am─âr├«tul Leopardi n-ar fi putut s─â scrie ca Heine. GHEREA, ST. CR. II 81. De s├«nt a╚Öa de sceptic, amicul meu, m─â iart─â, Ce scriu aici e, poate, o pagin─â de╚Öart─â. DEMETRESCU, O. 54. ÔŚŐ (Adverbial) ╚śi acum privi╚Ťi cu spaim─â fa╚Ťa noastr─â sceptic-rece. EMINESCU, O. I 151. ÔŚŐ (Substantivat) Plebeianul suferea de sl─âbiciunea lui, iar scepticul de ├«ndoiala lui. GHEREA, ST. CR. I 58. Acesta-i un sceptic ├«n toat─â puterea cuv├«ntului; el nici nu se ├«ngrije╚Öte, nici nu se ├«ntristeaz─â de ce se petrece ├«n jurul s─âu. IONESCU-RION, C. 79. 2. Care este adept al scepticismului. Filozof sceptic.
sc├ęptic adj. m., s. m., pl. sc├ęptici; adj. f., s. f. sc├ęptic─â, pl. sc├ęptice
sc├ęptic adj. m., s. m., pl. sc├ęptici; f. sg. sc├ęptic─â, pl. sc├ęptice
SCÉPTIC adj. v. neîncrezător.
Sceptic Ôëá optimist
SC├ëPTIC, -─é adj. Care nu crede nimic, care se ├«ndoie╚Öte de orice. // s.m. ╚Öi f. Adept al scepticismului. [< fr. sceptique, cf. gr. skeptikos < skeptomai ÔÇô examinez].
SCÉPTIC, -Ă adj., s. m. f. 1. (cel) care nu crede nimic, care se îndoiește de orice. 2. (adept) al scepticismului. (< fr. sceptique)
SC├ëPTIC1 ~c─â (~ci, ~ce) 1) Care ╚Ťine de scepticism; propriu scepticismului. 2) ╚Öi substantival Care nu are ├«ncredere ├«n nimic; care pune totul la ├«ndoial─â; ne├«ncrez─âtor; incredul. /< sceptique
SCÉPTIC2 ~ci m. Adept al scepticismului. /<fr. sceptique
sceptic a. și m. care se îndoiește de toate.
* sc├ęptic, -─â adj. (lat. sc├ępticus, vgr. skeptik├│s, d. sk├ęptomai, m─â u─şt atent, m─â g├«ndesc. V. schepsis, scop). Adept al scepticizmulu─ş. Pin ext. Care se ├«ndo─şe╚Öte de toate, care nu crede u╚Öor: spirit, scriitor sceptic. Adv. ├Än mod sceptic.
SCEPTIC adj. ne├«ncrez─âtor, (livr.) defetist, (├«nv.) necredincios. (Prea e╚Öti ~ cu privire la sf├«r╚Öitul acestei ac╚Ťiuni.)

Sceptic dex online | sinonim

Sceptic definitie

Intrare: sceptic (adj.)
sceptic adjectiv
Intrare: sceptic (s.m.)
sceptic substantiv masculin