Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

46 defini╚Ťii pentru scaun

SC├üUN, scaune, s. n. I. 1. Mobil─â (de lemn, de metal etc.), cu sau f─âr─â speteaz─â, pe care poate s─â stea o singur─â persoan─â. ÔŚŐ Scaun de tortur─â (sau de supliciu) = dispozitiv ├«n form─â de scaun pe care, ├«n vechime, era imobilizat cel supus torturii. Scaun electric = (├«n unele state) instrument de execu╚Ťie prin electrocutare a condamna╚Ťilor la moarte. ÔŚŐ Compus: (Pop.) Scaunul-lui-Dumnezeu = constela╚Ťia Casiopeea. (Bot.) scaunul-cucului = plant─â erbacee robust─â cu flori purpurii reunite ├«ntr-un capitul (Dianthus giganteus). ÔÖŽ Fig. (Mai ales urmat de determin─âri) Locul, func╚Ťia de╚Ťinut─â de cineva ca membru al unei adun─âri (elective). 2. Tron; p. ext. func╚Ťia ╚Öi autoritatea monarhului, a domnitorului; domnie. ÔÖŽ Fig. Re╚Öedin╚Ťa monarhului sau a c├órmuirii; capitala unui stat. ÔŚŐ Sf├óntul Scaun sau Scaunul Apostolic (ori Pontifical) = re╚Öedin╚Ťa papei; p. ext. papalitatea. ÔÖŽ Circumscrip╚Ťie teritorial-administrativ─â a sa╚Öilor ╚Öi a secuilor din Transilvania, ├«n cadrul organiza╚Ťiei de stat austro-ungare. ÔÖŽ (Determinat prin ÔÇ×de judecat─âÔÇŁ) Instan╚Ť─â judec─âtoreasc─â. II. 1. (Pop.; de obicei urmat de determin─âri) Dispozitiv de lemn ├«n form─â de mas─â sau de banc─â, la care ├«╚Öi exercit─â meseria diver╚Öi lucr─âtori. ÔÖŽ Butuc pe care se taie carnea la m─âcel─ârie; p. ext. m─âcel─ârie. 2. Suport, postament la diferite unelte, instrumente, ma╚Öini sau organe de ma╚Öini. 3. Schelet f─âcut din grinzi de lemn, care sus╚Ťine ├«nvelitoarea unui acoperi╚Ö ╚Öi elementele pe care aceasta se sprijin─â. 4. Plac─â de lemn cu dou─â picioru╚Öe ╚Öi o fa╚Ť─â curb─â, pe care se sprijin─â coardele instrumentelor muzicale cu arcu╚Ö. III. Faptul de a elimina materiile fecale; p. ext. (concr.) materiile fecale eliminate de cineva. ÔÇô Lat. scamnum.
SC├üUN, scaune, s. n. I. 1. Mobil─â (de lemn, de metal etc.) cu sau f─âr─â speteaz─â, pe care poate s─â ╚Öad─â o singur─â persoan─â. ÔŚŐ Scaun de tortur─â (sau de supliciu) = dispozitiv ├«n form─â de scaun pe care, ├«n vechime, era imobilizat cel supus torturii. Scaun electric = dispozitiv pentru executarea prin electrocutare a condamna╚Ťilor la moarte (├«n Statele Unite ale Americii) ÔŚŐ Compus: (pop.) Scaunul-lui-Dumnezeu = constela╚Ťia Casiopeea. (Bot.) scaunul-cucului = plant─â erbacee cu flori purpurii care cre╚Öte ├«n locuri nisipoase ╚Öi pietroase (Dianthus giganteus). ÔÖŽ Fig. (Mai ales urmat de determin─âri) Locul, func╚Ťia de╚Ťinut─â de cineva ca membru al unei adun─âri (elective). 2. Tron; p. ext. func╚Ťia ╚Öi autoritatea monarhului, a domnitorului; domnie. ÔÖŽ Fig. Re╚Öedin╚Ťa monarhului sau a c├órmuirii; capitala unui stat. ÔŚŐ Sf├óntul Scaun sau Scaunul Apostolic (sau Pontifical) = re╚Öedin╚Ťa papei; p. ext. papalitatea. ÔÖŽ Circumscrip╚Ťie teritorial-administrativ─â a sa╚Öilor ╚Öi a secuilor din Transilvania, ├«n cadrul organiza╚Ťiei de stat austro-ungare. ÔÖŽ (Determinat prin ÔÇ×de judecat─âÔÇŁ) Instan╚Ť─â judec─âtoreasc─â. II. 1. (Pop.; de obicei urmat de determin─âri) Dispozitiv de lemn ├«n form─â de mas─â sau de banc─â, la care ├«╚Öi exercit─â profesiunea diver╚Öi meseria╚Öi. ÔÖŽ Butuc pe care se taie carnea la m─âcel─ârie. p. ext. m─âcel─ârie. 2. Suport, postament la diferite unelte, instrumente, ma╚Öini sau organe de ma╚Öini. 3. Schelet f─âcut din grinzi de lemn, care sus╚Ťine ├«nvelitoarea unui acoperi╚Ö ╚Öi elementele pe care aceasta se sprijin─â. 4. Plac─â de lemn cu dou─â picioru╚Öe ╚Öi o fa╚Ť─â curb─â, pe care se sprijin─â coardele instrumentelor muzicale cu arcu╚Ö. III. Faptul de a elimina materiile fecale; p. ext. (concr.) materiile fecale eliminate de cineva. ÔÇô Lat. scamnum.
SC├üUN, scaune, s. n. I. 1. Mobil─â, cu sau f─âr─â speteaz─â,f─âcut─â pentru a ╚Öedea pe ea o singur─â persoan─â. Scamatorul, urcat pe scaunul lui, p─ârea c─â se clatin─â. SAHIA, N. 69. Cerceta cu ochii cele trei scaune de paie. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 19. ÔŚŐ Scaun de tortur─â (sau de supliciu) = dispozitiv ├«n form─â de scaun pe care, ├«n trecut, era a╚Öezat cel supus torturii. (Glume╚Ť) Dou─â ore ├«mpietrise neclintit─â pe scaunul de supliciu al coaforului, cu fire ╚Öi c├«rlige electrice ├«n p─âr. C. PETRESCU, C. V. 169. Scaun electric = dispozitiv pentru executarea prin electrocutare a condamna╚Ťilor la moarte. ÔŚŐ Expr. Cu scaun la cap v. cap1 (I 4). ÔÖŽ Fig. Locul ╚Öi func╚Ťia de╚Ťinut─â de cineva ca membru al unei adun─âri elective. Scaunul de deputat ├«i era, a╚Öadar, indiferent. Nici nu-l ceruse, nici nu-l a╚Ötepta. C. PETRESCU, ├Ä. II 134. Nu mai v─âd eu scaun ├«n... sinod, c├«t h─âul. CONTEMPORANUL, IV 7. ÔÖŽ Banc─â, de obicei f─âr─â speteaz─â, pe care pot ╚Öedea mai multe persoane. Ne aduce un scaun nou ╚Öi lung, ╚Öi, dup─â ce-a ├«ntrebat de dasc─âl, care cum ne purt─âm, a stat pu╚Ťin pe g├«nduri, apoi a pus nume scaunului ┬źCalul B─âlan┬╗. CREANG─é, A. 2. 2. Faptul de a elimina materiile fecale; excrementele eliminate. 3. (├Änvechit ╚Öi arhaizant) Tron; p. ext. func╚Ťia ╚Öi autoritatea monarhului, a domnitorului; domnie. ├Än cur├«nd scaunul Moldovei e v─âduv. Piciorul lui ╚śtefan obrinte╚Öte. ├Äncheieturile lui s├«nt prinse. DELAVRANCEA, A. 54. Cu at├«ta ├«ns─â nu se mul╚Ťumea Chiajna; av├«nd un fiu pe scaun, ea s├«rgui s─â-i agoniseasc─â ╚Öi celuilalt domnia vecin─â a Moldovei. ODOBESCU, S. A. 156. De acum s─â vede╚Ťi voi certe, Lupte, vrajbe-ntre boieri Pentru scaun ╚Öi averi! ALECSANDRI, P. A. 94. ÔŚŐ Expr. A ridica, a ├«n─âl╚Ťa, a pune (sau a se urca, a veni) ├«n scaun = a aduce (sau a veni) la domnie, a (se) face domn. S─â veste╚Öti tuturora... c─â ieri am pus pe Bogdan pe scaunul Moldovei. DELAVRANCEA, A. 141. Tu ai s─â te urci pe scaunul ├«mp─âr─â╚Ťiei mele, fiindc─â eu n-am mo╚Ötenitor p├«n─â acum. ISPIRESCU, L. 31. Fu cel dint├«i prin╚Ť care veni ├«n scaun ├«nso╚Ťit de o mul╚Ťime de greci. B─éLCESCU, O. I 69. A se cobor├« din scaun = a abdica de la tron. 4. Fig. (├Änvechit ╚Öi arhaizant) Re╚Öedin╚Ťa monarhului sau a c├«rmuirii; capitala unui stat. ├Än toamna anului 1869, cam pe la sf├«r╚Öitul lui septembrie, Eminescu pornea spre scaunul cesaro-cr─âiesc. C─éLINESCU, E. 159. F─âcea poftire... crailor, voievozilor ╚Öi boierilor, ├«n╚Ötiin╚Ť├«ndu-i cu c─âr╚Ťi de ╚Ťeremonia domneasc─â din scaunul Sucevei. SADOVEANU, F. J. 346. ├Änainte vreme scaunul era la Ie╚Öi, bre! numai de la Cuza ├«ncoace s-a mutat scaunul la Bucure╚Öti. SP. POPESCU, M. G. 76. ÔŚŐ Sf├«nlul Scaun sau Scaunul apostolic (sau pontifical) = re╚Öedin╚Ťa papei; p. ext. papalitatea. ÔÖŽ (Ist.) Circumscrip╚Ťie teritorial─â, politic─â ╚Öi administrativ─â a sa╚Öilor ╚Öi a secuilor din Transilvania, ├«n cadrul organiza╚Ťiei de stat austro-ungare. De pe la Jiu ├«ncoace, p├«n─â la scaunele s─âse╚Öti din Sebe╚Ö, din Sibiu ╚Öi din Bra╚Öov... strejuiau vesti╚Ťii mo╚Ťi. ODOBESCU, S. III 524. Secuii... erau ├«mp─âr╚Ťi╚Ťi ├«n scaune ╚Öi aveau o organiza╚Ťie cu totul democratic─â. B─éLCESCU, O. II 209. 5. Fig. (├Änvechit ╚Öi arhaizant, adesea determinat prin ┬źde judecat─â┬╗, ┬źal judec─â╚Ťii┬╗) Instan╚Ť─â judec─âtoreasc─â; tribunal. Poate ar fi fost vinovat ├«mp─âratul... c─âci ar fi t─âiat pe copil f─âr─â s─â fac─â cercetare ╚Öi f─âr─â s─â-l aduc─â la scaun de judecat─â. SADOVEANU, D. P. 139. II. 1. (├Änvechit ╚Öi popular) Butuc sau mas─â special─â pe care se taie carnea la m─âcel─ârie; p. ext. m─âcel─ârie. La b─ârbat ├«ntins se duse ╚Öi la scaun ├«l g─âsi, C─âci casap era cu breasla. CONTEMPORANUL, I 510. Alaiul... trecu ╚Öi prin pia╚Ťa mare, unde ╚Öetrele precupe╚Ťilor, scaunele m─âcelarilor ╚Öi tarabele gelepilor... erau ├«nchise ├«n ziua aceea. ODOBESCU, S. I 109. 2. (Popular, urmat de determin─âri care arat─â felul, scopul) Dispozitiv de lemn ├«n form─â de mas─â sau de banc─â, la care-╚Öi exercit─â meseria anumi╚Ťi meseria╚Öi: a) scaun de doage = sc─âunoaie; b) scaun de cioplit = bedreagul rotarului; c) scaun de spi╚Ťe = cobil─â. 3. Suport, postament la diferite unelte, instrumente, ma╚Öini sau organe de ma╚Öini. Asaltul ├«ncepu. Tunurile a╚Öezate pe scaune de lemn b─âteau necontenit cetatea. NEGRUZZI, S. I 173. 4. Schelet alc─âtuit din bare de lemn, care sus╚Ťin ├«nvelitoarea unui acoperi╚Ö. 5. (Popular) Fiecare dintre p─âr╚Ťile spicului care sus╚Ťin c├«te un bob. Spicul se alc─âtuie╚Öte din gr─âunte sau boabe a╚Öezate fiecare ├«n r├«nduri, fiecare gr─âunte st├«nd ├«ntr-un scaun al s─âu. PAMFILE, A. R. 96. ÔŚŐ Expr. (Rar, despre cereale) A b─âga scaun = a lega. Gr├«ul b─âgase scaun ╚Öi ajungea la genunchi. SANDU-ALDEA, U. P. 57. 6. Plac─â de lemn cu dou─â picioru╚Öe ╚Öi o fa╚Ť─â curb─â, pe care se sprijin─â coardele instrumentelor muzicale cu arcu╚Ö. 7. Mic─â platform─â ├«n v├«rful unei sc─âri, de unde e observat ╚Öi p├«ndit v├«natul de c─âtre v├«n─âtori.
scáun s. n., pl. scáune
!Scáunul Apostólic s. propriu n.
!Scáunul Pontificál s. propriu n.
!scáunul-Dómnului (plantă) (reg.) s. m. art.
Sc├íunul-lui-Dumnez├ęu (constela╚Ťie) s. propriu n.
Sfß║ąntul Sc├íun s. propriu n.
scáun s. n., pl. scáune
Scáunul apostólic s. pr. n. + adj.
Scáunul pontificál s. pr. n. + adj.
scáunul-Dómnului (bot.) s. n.
Sc├íunul-lui-Dumnez├ęu (astron.) s. pr. n.
Sfântul Scáun adj. + s. n.
SC├üUN s. 1. (prin Ban.) scamnie. (S-a a╚Öezat pe ~.) 2. (TEHN.) sc─âunoaie. (~ al dulgherului.) 3. (TEHN.) cal. (~ la sc─âunoaie.) 4. (TEHN.) scaun de cioplit = bedreag, butuc. (~ al rotarului.) 5. (TEHN.) butuc, pat, picior, strat, talp─â, (reg.) pitruc─â, st├órciog. (~ la sucal─â, la v├órtelni╚Ť─â.) 6. (TEHN.) b─ât─âtor, strat, trup. (~ la meli╚Ť─â.) 7. butuc, trunchi. (~ de m─âcel─ârie.) 8. (MUZ.) c─âlu╚Ö, sc─âuna╚Ö, sc─âunel. (~ la un instrument cu coarde.)
SC├üUN s. v. abator, capital─â, c─â╚Ťel, cocle╚Ť, consiliu, cordenci, defecare, defeca╚Ťie, divan, domnie, excrement, fecale, ie╚Öire, judec─âtorie, m─âcel─ârie, n─âs─âlie, oplean, patru, pod, posad─â, purga╚Ťie, scar─â, schimb─âtoare, sfat, tribunal, tron.
SCAUN DE ÎNSPIȚÁT s. v. cobilă.
SCAUN DE SP├Ź╚ÜE s. v. cobil─â.
SCÁUNUL s. art. v. casiopeea.
SCAUNUL DE DINA├ŹNTE s. v. gresie, perinoc.
SCAUNUL-CÚCULUI s. v. garoafă.
SCAUNUL-DÓMNULUI s. v. brumărea.
SCAUNUL-LUI-DUMNEZÉU s. v. cuișoare.
SCAUNUL-PÓPII s. v. arșinic.
sc├íun (-ne), s. n. ÔÇô 1. Mobil─â pe care poate sta o singur─â persoan─â. ÔÇô 2. Masa dogarului ╚Öi a rotarului ╚Öi, ├«n general, bancul de lucru. ÔÇô 3. Butucul m─âcelarului, m─âcel─ârie. ÔÇô 4. Suport, postament, picior. ÔÇô 5. Punte, c─âlu╚Ö la vioar─â. ÔÇô 6. Cuzinet la cuiul inimii de la car. ÔÇô 7. Cle╚Öte dublu care prinde talpa saniei. ÔÇô 8. Tont. ÔÇô 9. Sediu, re╚Öedin╚Ť─â, capital─â. ÔÇô 10. Regat, domnie. ÔÇô 11. (├Änv.) Jurisdic╚Ťie, circumscrip╚Ťie. ÔÇô 12. Sediu al inteligen╚Ťei, judec─â╚Ťii, cuget─ârii, ├«n╚Ťelepciunii. ÔÇô 13. Diaree, evacuare a intestinelor. ÔÇô Var. Banat, Trans. scamn. Mr. scamnu. Megl. scand, istr. scăźnd. Lat. scamnum (Pu╚Öcariu 1546; REW 7649), cf. it. (calabr.) scanno, prov. escan, sp. escano, port. escanho. Rezultatul rom. este discutabil, cf. Procopovici, RF, II, 185; Iv─ânescu, BF, II, 154; Rosetti, I, 86. Se presupune c─â ar trebui s─â se porneasc─â de la o var. lat. *scabnum, ca efect al unei contamin─âri cu scabellum (Tiktin) sau prin a fi un b primitiv (Graur, BL, IV, 113); dar ar fi de presupus c─â scamnum s-ar fi folosit al─âturi de *scabnum, dac─â se ia ├«n considera╚Ťie var. Mai probabil scaun este un rezultat intern, pornind de la scamnu, chiar dac─â trebuie recunoscut c─â explica╚Ťia acestei evolu╚Ťii nu este simpl─â. Este de remarcat c─â grupul mn, de╚Öi curent ├«n rom. (lemn, semn, amnar, toamn─â), pare s─â se confunde uneori cu vn, bn, cf. r├«vni ÔÇ║ r├«mni, r├«mnic < sl. ryb─şnik┼ş, schimnic ÔÇ║ schivnic, pivni╚Ť─â ÔÇ║ pimni╚Ť─â etc. Rezultatul dialectal, scand, pare s─â provin─â dintr-o disimilare de tipul scamnu ÔÇ║ *scamdu. Der. sc─âunel (var. sc─âue╚Ö), s. n. (scaun mic), poate din lat. scabellum (cf. REW 7633) sau mai probabil din sc─âunel, ca cetioar─â < cetinioar─â < cetin─â; sc─âuna╚Ö, s. m. (sc─âunel; s. m., geamba╚Ö, negustor de vite); sc─âuneci, s. n. (Olt., Trans., scaun mic); sc─âunoaie, s. f. (mas─â de dogar); ├«nsc─âuna, vb. (a ├«ntrona); desc─âuna, vb. (a detrona).
SC├üUN ~e n. 1) Mobil─â cu patru picioare, cu sau f─âr─â speteaz─â, pe care poate ╚Öedea o singur─â persoan─â. ÔŚŐ ~ electric dispozitiv folosit pentru electrocutarea unor condamna╚Ťi la moarte. ~ de tortur─â dispozitiv care servea, ├«n trecut, la imobilizarea celui supus torturilor. ~ de judecat─â (sau al judec─â╚Ťii) se spunea ├«n trecut unei instan╚Ťe judec─âtore╚Öti. Cu ~ la cap ├«n╚Ťelept. A sta ├«ntre dou─â ~e a ocupa o pozi╚Ťie nesigur─â. 2) pop. Banc─â (cu speteaz─â sau f─âr─â) pe care se pot a╚Öeza mai multe persoane. 3) ├«nv. Simbol al puterii unui suveran; tron. ÔŚŐ A ridica, a ├«n─âl╚Ťa, a pune (sau a se urca, a veni) ├«n ~ a (se) face domn. A se cobor├« din ~ a abdica. 4) ├«nv. Re╚Öedin╚Ť─â a unui monarh. ÔŚŐ Cetate de ~ capital─â. Sf├óntul ~, ~ul pontifical (sau apostolic) re╚Öedin╚Ťa papei; papalitate. 5) Materiile fecale eliminate de cineva. 6) Schelet de lemn destinat pentru a sus╚Ťine un acoperi╚Ö. 7) Parte component─â, menit─â s─â sus╚Ťin─â ceva. ~ul spicului. 8) Plac─â mic─â de lemn care serve╚Öte ca suport pentru coarde la instrumentele muzicale cu arcu╚Ö; c─âlu╚Ö. /<lat. scamnum
scaun n. 1. mobil─â pe care ╚Öedem; 2. tron: s─â a╚Öeze pentru vecie neamul lor pe scaunul domnesc OD.; 3. reziden╚Ť─â: scaunul unui mitropolit; 4. jurisdic╚Ťiune, ocol: scaunele s─âse╚Öti sau s─âcuie╚Öti ├«n Ardeal; fig. judecat─â: dup─â cum ├«l pov─â╚Ťuia mintea lui cu scaun s─ân─âtos CAR.; 5. banc─â de m─âcelar sau de t├ómplar; 6. rezem─âtoare: scaun de vioar─â; 7. opleanul saniei; 8. gresia dinapoi a osiei; 9. piedica r─âzboiului; 10. sc─âp─âtare: soarele e ├«n scaun; 11. fig. centru. [Macedo-rom. scaun = lat. SCAMNUM].
sc├íun ╚Öi (Ban. Trans. Med. Serbia) scamn n., pl. e (lat. scamnum [din ÔŚŐ scabnum], it. scanno, pv. escann, fr. eschamme, sp. esca├▒o, banc─â). Un fel de mobil─â, de ordinar cu 4 pic─şoare, f─âcute ca s─â ╚Öead─â un ins: a ╚Öedea pe scaun. Tron: scaun domnesc. Reziden╚Ť─â, sedi┼ş, centru, capital─â: scaunu ╚Ť─âri─ş, scaunu unu─ş episcop, Jurisdic╚Ťiune, ocol: scaunele s─âse╚Öt─ş or─ş secu─şe╚Öt─ş din Ardeal. Trunchiu pe care m─âcelaru ta─şe carnea (Munt.) Lemnu pe care se sprijin─â coardele de la vioar─â, violoncel ╚Öi contrabas. Suport, rezem─âtoare la diferite unelte sa┼ş ma╚Öin─ş. A avea scaun la cap, a avea minte. Arhimandrit de scaun, arhimadrit de la sediu episcopal.
SCAUN s. 1. (prin Ban.) scamnie. (S-a a╚Öezat pe ~.) 2. (TEHN.) sc─âunoaie. (~ al dulgherului.) 3. (TEHN.) cal. (~ la sc─âunoaie.) 4. (TEHN.) scaun de cioplit = bedreag, butuc. (~ al rotarului.) 5. (TEHN.) butuc, pat, picior, strat, talp─â, (reg.) pitruc─â, st├«rciog. (~ la sucal─â, la v├«rtelni╚Ť─â.) 6. (TEHN.) b─ât─âtor, strat, trup. (~ la meli╚Ť─â.) 7. butuc, trunchi. (~ de m─âcel─ârie.) 8. (MUZ.) c─âlu╚Ö, sc─âuna╚Ö, sc─âunel. (~ la un instrument cu coarde.) 9. (FIZIOL.) ie╚Öire, purga╚Ťie, (├«nv.) purgare.
scaun s. v. ABATOR. CAPITALĂ. CĂȚEL. COCLEȚ. CONSILIU. CORDENCI. DIVAN. DOMNIE. EXCREMENT. FECALE. JUDECĂTORIE. MĂCELĂRIE. NĂSĂLIE. OPLEAN. PATRU. POD. POSADĂ. SCARĂ. SCHIMBĂTOARE. SFAT. TRIBUNAL. TRON.
scaun de ├«nspi╚Ťat s. v. COBIL─é.
scaun de spi╚Ťe s. v. COBIL─é.
scaunul s. art. v. CASIOPEEA.
scaunul de dinainte s. v. GRESIE. PERINOC.
scaunul-cucului s. v. GAROAF─é.
scaunul-Domnului s. v. BRUM─éREA.
scaunul-lui-Dumnezeu s. v. CUI╚śOARE.
scaunul-popii s. v. AR╚śINIC.
sc├íun rul├ínt s. n. (tehn. med.) C─ârucior cu rotile ├«n form─â de scaun pentru transportul handicapa╚Ťilor ÔŚŐ ÔÇ×Pentru a veni ├«n ajutorul ╚Öcolarilor handicapa╚Ťi fizic, ├«n Japonia au fost puse ├«n circula╚Ťie autobuze speciale. Ele dispun de o platform─â anume amenajat─â ├«n care ├«ncap 7 scaune rulante [...]ÔÇŁ R.l. 23 II 74 p. 6 (din scaun + rulant, dup─â fr. chaise-roulante)
sc├íun-balanso├ír s. n. Scaun func╚Ťion├ónd ca un balansoar ÔŚŐ ÔÇ×Se propun jocurile P─âc─âlici, ╚Ťintar, un scaun-balansoar, un col╚Ť al pove╚Ötilor etc.ÔÇŁ Sc. 29 I 63 p. 1. ÔŚŐ ÔÇ×Magazinul prezint─â, ├«n special, produsele cooperativei ┬źMetalocasnica┬╗: piese de mobilier ÔÇô biblioteci, baruri, fotolii, scaune-balansoar, canapele.ÔÇŁ Sc. 7 I 71 p. 2 (din scaun + balansoar)
sc├íun-etal├│n s. n. Scaun folosit ca etalon ÔŚŐ ÔÇ×Anul acesta, fabrica de mobil─â curbat─â din cadrul C.I.L. Com─âne╚Öti produce 650000 de scaune-etalon.ÔÇŁ Sc. 18 XI 69 p. 5 (din scaun + etalon)
sc├íun-fot├│liu s. n. Scaun confortabil ├«n form─â de fotoliu ÔŚŐ ÔÇ×Salona╚Ö cu ╚Öase scaune-fotoliu ╚Öi cu o m─âsu╚Ť─â la mijloc.ÔÇŁ R.l. 8 XI 67 p. 1; v. ╚Öi camer─â-birou (din scaun + fotoliu)
SCAUN DE CATAPULTARE dispozitiv ejectabil instalat ├«n cabina avioanelor de mare vitez─â, destinat salv─ârii pilotului ├«n caz de pericol iminent prin proiectarea ├«n c├óteva sutimi de secund─â a scaunului pilotului ├«n afara cabinei aeronavei avariate, cu ajutorul unui cartu╚Ö exploziv, dup─â deta╚Öarea automat─â a cupolei cabinei. Exist─â scaun de catapultare de antrenament, montate ├«n s─âli speciale, pentru deprinderea pilo╚Ťilor ├«n suportarea sarcinilor la care ar fi expu╚Öi ├«n situa╚Ťie real─â. Dispozitivul este ac╚Ťionat la comanda pilotului, explozia unui cartu╚Ö pirotehnic d├ónd senza╚Ťia catapult─ârii ├«n zbor, mai pu╚Ťin desprinderea de scaun, c─âderea liber─â ╚Öi plutirea cu para╚Öuta.
sc├íun, scaune s. n. 1. Mobil─â cu sau f─âr─â speteaz─â, pe care poate sta o singur─â persoan─â. ÔÖŽ Lavi╚Ť─â. ÔÖŽ (Reg.) N─âs─âlie. 2. Tron (pentru monarhi, ├«nal╚Ťi prela╚Ťi ╚Öi pentru divinitate); p. ext. autoritate sau func╚Ťie suprem─â a unui ├«nalt demnitar (ecleziastic), a divinit─â╚Ťii etc. ÔÖŽ (La pl.) Numele uneia dintre cele dou─â cete ale ├«ngerilor, care ├«mpreun─â cu heruvimii ╚Öi cu serafimii, alc─âtuiesc prima treapt─â a ierarhiei lor, f─âcut─â de Dionisie Areopagitul. Sunt ├«nf─â╚Ťi╚Öa╚Ťi ca ni╚Öte ro╚Ťi de foc, av├ónd de jur ├«mprejur aripi ╚Öi ochi ├«n mijlocul aripilor (Iezechiel 10, 12). Adesea au figura unor ro╚Ťi de foc, ├«mpletite ├«n a╚Öa fel ├«nc├ót s─â alc─âtuiasc─â un tron, tronul Celui prea├«nalt, de unde ╚Öi denumirea de scaune. 3. Re╚Öedin╚Ť─â a unui monarh, a unui cler ├«nalt; capital─â. ÔŚŐ Sf├óntul scaun sau scaunul apostolic (ori pontifical) = re╚Öedin╚Ťa papei; p. ext. papalitatea. 4. Scaun de lum├ón─âri = dispozitiv format din dou─â sc├ónduri ├«n care se introduc ╚Ťevile prin care se toarn─â materialul pentru fabricarea lum├ón─ârilor. [Var.: (reg.) scamn s. n.] ÔÇô Din lat. scamnum.
a avea scaun la cap expr. a fi ├«n╚Ťelept

Scaun dex online | sinonim

Scaun definitie

Intrare: scaun
scaun substantiv neutru substantiv propriu neutru
Intrare: Scaunul-lui-Dumnezeu
Scaunul-lui-Dumnezeu substantiv propriu neutru
Intrare: scaunul-Domnului
scaunul-Domnului substantiv masculin articulat (numai) singular