scatoalcă definitie

13 definiții pentru scatoalcă

SCATOÁLCĂ, scatoalce, s. f. (Fam.) Lovitură dată cuiva cu palma sau cu dosul mâinii; p. gener. bătaie. – Din rus. șkatulka.
SCATOÁLCĂ, scatoalce, s. f. (Fam.) Lovitură dată cuiva cu palma sau cu dosul mâinii; p. gener. bătaie. – Din rus. șkatulka.
SCATOÁLCĂ1 s. f. v. scatulcă.
SCATOÁLCĂ2, scatoalce, s. f. (Familiar) Lovitură dată cuiva cu palma. Judecata e începută numai pe bănuieli... Numai scatoalce de la Mielușel, la cercetări. STANCU, D. 258. Trebuia să-i tragi măcar vreo două scatoalce, să te pomenească. REBREANU, I. 29. Acum e timpul să-i dau mulțumita boierului pentru scatoalca ce-mi dădură. I. CR. II 221.
SCATÚLCĂ, scatulce, s. f. (Învechit) Cutie, cufăraș în care se păstrează lucruri de preț; lădiță în care se pun merinde pentru drum. (Atestat în forma scatoalcă) Umplu și cîteva clondire cu vin și rachiu și le puse la scatoalcă... iar după aceea se sui în caretă și plecă. FILIMON, C. 224. – Variantă: scatoálcă s. f.
scatoálcă (fam.) s. f., g.-d. art. scatoálcei; pl. scatoálce
scatoálcă s. f., g.-d. art. scatoálcei; pl. scatoálce
SCATOÁLCĂ s. v. bătaie, palmă, pumn, retevei, scurtătură.
SCATOÁLCĂ ~ce f. fam. Lovitură dată cuiva cu palma sau cu dosul mâinii. /Orig. nec.
scatúlcă și -ólcă (vechĭ) f., pl. ĭ și -oálcă pl. olcĭ și oalce (rus. škatulka, d. škatulĭ, pol. szkatula, sîrb. škatula, ung. iskatula, katulya, it. scatola, mlat. scatula, de unde și germ. schachtel). Raclă, lădiță saŭ cutie de ținut proviziunĭ saŭ documente. Fig. Iron. A mînca o scatoalcă, a mînca o trînteală, o calvatură, o bătaĭe. – Forma -ulcă la N. Cost. Let. 2, 83, Iorga Negoț. 146 și rTP 2, 29.
scatoalcă s. v. BĂTAIE. PALMĂ. PUMN. RETEVEI. SCURTĂTURĂ.
scatoálcă, scatoalce, s.f. – (reg.) Lovitură dată cu pumnul sau palma (Bilțiu, 2007). – Din rus. șkatulka (Scriban, DEX, MDA).
a încasa o scatoalcă expr. a fi lovit cu palma / cu pumnul

scatoalcă dex

Intrare: scatoalcă
scatoalcă substantiv feminin