SCARP, scarpi, s. m. (Înv.) Pantof de damă ușor; pantof de casă. – Din it. scarpa.

SCARP, scarpi, s. m. (Înv.) Pantof de damă ușor, pantof de casă. – Din it. scarpa.

SCARP, scarpi, s. m. (Învechit) Un fel de încălțăminte (femeiască). Dați brațul și mergeți... tot pe vîrful scarpilor. ALECSANDRI, T. 406. În zi de lucru umblă cu picioarile goale, iară sărbătorile cu scarpi și cu colțuni. KOGĂLNICEANU, S. 9.

scarp (înv.) s. m., pl. scarpi

scarp s. m., pl. scarpi

scarp și scárpă f., pl. e (it. scarpa, pintr’un intermediar ngr.). Mold. sec. 19. Pantof, condur. Și șcarp (Dor. [rev. I. Crg. 4, 251] și Munt.) bocîncă proastă. V. scroambă.

șcarp, V. scarp.