Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
SCARP, scarpi, s. m. (Înv.) Pantof de damă ușor; pantof de casă. – Din it. scarpa.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
SCARP, scarpi, s. m. (Înv.) Pantof de damă ușor, pantof de casă. – Din it. scarpa.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
SCARP, scarpi, s. m. (Învechit) Un fel de încălțăminte (femeiască). Dați brațul și mergeți... tot pe vîrful scarpilor. ALECSANDRI, T. 406. În zi de lucru umblă cu picioarile goale, iară sărbătorile cu scarpi și cu colțuni. KOGĂLNICEANU, S. 9.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
scarp (înv.) s. m., pl. scarpi
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
scarp s. m., pl. scarpi
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
scarp și scárpă f., pl. e (it. scarpa, pintr’un intermediar ngr.). Mold. sec. 19. Pantof, condur. Și șcarp (Dor. [rev. I. Crg. 4, 251] și Munt.) bocîncă proastă. V. scroambă.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
șcarp, V. scarp.
- sursa: Scriban 1939
- permalink