SCARIFICÁ, scarific, vb. I. 1. A afâna pământul cu ajutorul scarificatorului. 2. A scormoni suprafața unui teren sau a unei șosele în refacere, pentru a ușura îndepărtarea pământului, a pietrelor etc. sau pentru a asigura o bună legătură între materialul nou și cel vechi. 3. A cresta superficial pielea unui bolnav, provocând o ușoară sângerare în scop terapeutic sau pentru a introduce un medicament, un vaccin, pentru a face o analiză etc. – Din fr. scarifler, lat. scarificare.

SCARIFICÁ, scarífic, vb. I. 1. A afâna pământul cu ajutorul scarificatorului. 2. A scormoni suprafața unui teren sau a unei șosele în refacere, pentru a ușura îndepărtarea pământului, a pietrelor etc. sau pentru a asigura o bună legătură între materialul nou și cel vechi. 3. A cresta superficial pielea unui bolnav, provocând o ușoară sângerare în scop terapeutic sau pentru a introduce un medicament, un vaccin, pentru a face o analiză etc. – Din fr. scarifier, lat. scarificare.

SCARIFICÁ, scarífic, vb. I. Tranz. 1. A afîna pămîntul cu ajutorul scarificatorului, cu scopul de a asigura pătrunderea aerului la rădăcina plantelor. 2. A disloca și a scormoni suprafața unui teren sau a unei șosele în refacere, pentru a ușura săparea și efectuarea altor operații sau pentru a asigura o bună legătură între materialul nou și cel vechi. 3. A cresta superficial pielea, pentru a provoca o ușoară sîngerare locală sau pentru a introduce o substanță terapeutică (vaccin sau medicament).

scarificá (a ~) vb., ind. prez. 3 scarífică; conj. prez. 3 să scarífice

scarificá vb., ind. prez. 1 sg. scarífic, 3 sg. și pl. scarífică; conj. prez. 3 sg. și pl. scarífice

SCARIFICÁ vb. (MED.) (înv.) a hărăxi. (A ~ pielea.)

SCARIFICÁ vb. I. tr. 1. A scormoni suprafața unei șosele care trebuie refăcută, pentru a asigura o legătură mai bună între noile și vechile materiale. ♦ A afâna pământul cu ajutorul scarificatorului. 2. A cresta ușor pielea unui bolnav în scop terapeutic (pentru a-i lua sânge etc.). [P.i. scarífic, 3,6 -că. / < lat., it. scarificare, cf. fr. scarifier].

SCARIFICÁ vb. tr. 1. a scormoni suprafața unei șosele care trebuie refăcută pentru a asigura o legătură mai bună între noile și vechile materiale. ◊ a afâna pământul cu scarificatorul. 2. (med.) a cresta ușor pielea pentru provocarea unei sângerări, aplicarea ventuzelor etc. (< fr. scarifier, lat. scarificare)

A SCARIFICÁ scarífic tranz. 1) (soluri, terenuri cultivate) A afâna, asigurând pătrunderea aerului la rădăcina plantelor. 2) (suprafețe rutiere în refacere) A scormoni, ușurând lucrările ulterioare. 3) (pielea) A cresta la suprafață, provocând o sângerare ușoară (pentru a introduce un medicament sau pentru a face o analiză). /<lat. scarificare, fr. scarifier

* scarifíc, a -á v. tr. (lat. scarifico, -ficáre, a scarifica, d. ngr. skariphástai, a zgîria). Chir. Hărăxesc, crestez cu lanțeta ca să ĭaŭ sînge. V. scrijilesc.

SCARIFICA vb. (MED.) (înv.) a hărăxi. (~ pielea.)