SCÁPULĂ, scapule, s. f. Os lat care, împreună cu clavicula și cu humerusul, constituie umărul; omoplat. – Din lat. scapula.

SCÁPULĂ, scapule, s. f. Os lat care, împreună cu clavicula și cu humerusul, constituie umărul; omoplat. – Din lat. scapula.

SCÁPULĂ, scapule, s. f. Os lat, care împreună cu clavicula și cu humerusul constituie umărul; omoplat.

scápulă (omoplat) s. f., g.-d. art. scápulei; pl. scápule

scápulă s. f., g.-d. art. scápulei; pl. scápule

SCÁPULĂ s. v. omoplat.

SCÁPULĂ s.f. Os lat care formează umărul împreună cu clavicula și cu humerusul; omoplat. [Var. scapulum s.n. / < lat. scapula, fr. scapulum].

SCÁPULUM s.n. v. scapulă.

SCÁPULĂ s. f. os triunghiular, lat și subțire, umărul împreună cu clavicula și cu humerusul; omoplat. (< lat. scapula)

SCAPULĂ s. (ANAT.) omoplat, spată, (pop.) lopățica umărului, (prin Transilv.) lopătiță, (italienism înv.) spală.

scapulă definitie

scapulă dex

Intrare: scapulă

scapulum substantiv neutru

scapulă substantiv feminin