Dicționare ale limbii române

4 intrări

11 definiții pentru scapul

SCAP, scapi, s. m. (Bot.) Tijă florală de obicei lipsită de frunze; peduncul. – Din fr. scape.
SCAPÚL, scapule, s. n. (Bot.) Tip de tulpină aeriană lungă, terminată cu o inflorescență, cu frunze prinse la noduri și formând o rozetă. – Din fr. scapule.
SCÁP, scapi, s. m. (Bot.) Tijă florală de obicei lipsită de frunze; peduncul. – Din fr. scape.
SCÁPUL, scapule, s. n. (Bot.) Tip de tulpină aeriană lungă, terminată cu o inflorescență, cu frunze prinse la noduri și formând o rozetă. – Din fr. scapule.
scapúl (tip de tulpină) s. n., pl. scapúle
scap s. m., pl. scapi
scapúl s. n., pl. scapúle
SCAP s. m. 1. tulpină, pețiol, peduncul al unei plante; peduncul floral, fără frunze, care se dezvoltă direct pe sol. 2. articol, segment bazal la antena unor insecte. (< fr. scape)
SCÁPUL1 s. n. tulpină aeriană lungă, terminată cu o inflorescență, cu frunze prinse la noduri și formând o rozetă. (< fr. scapule)
SCAPUL1(O)- elem. „umăr, omoplat”. (< fr. scapul/o/-, cf. lat. scapula)
SCAPUL-, v. SCAPULO-. □ ~algie (v. -algie), s. f., afecțiune dureroasă a umărului; ~ectomie (v. -ectomie), s. f., ablație chirurgicală a omoplatului.

scapul definitie

scapul dex

Intrare: scap
scap substantiv masculin
Intrare: scapul (pref.)
scapul pref.
Intrare: scapul (subst. - ú)
scapul subst. - ú substantiv neutru
Intrare: scapul (subst. - á)
scapul subst. - á