SCAPÉT, scapeți, s. m. Bărbat care a fost castrat. ♦ Spec. Membru al unei secte religioase creștine ai cărei adepți se supuneau castrării. – Din rus. sckopeț.

SCAPÉT, scapeți, s. m. Bărbat care a fost castrat. ♦ Spec. Membru al unei secte religioase creștine ai cărei adepți se supuneau castrării. – Din rus. sckopeț.

SCAPÉT, scapeți, s. m. Membru al unei secte religioase ai cărei adepți se supuneau castrării; scopit. Măndica avea o figură ca de scapet. Zăcuse de tifos și rămăsese cheală. PAS, Z. I 55. O doamnă în vîrstă, cu fire sure și rare de scapet spîn în barbă, o măsură prin lornion de jos în sus. C. PETRESCU, C. V. 181.

scapét s. m., pl. scapéți

scapét s. m., pl. scapéți

SCAPÉT s. (pop.) scopit. (Secta ~ților.)

scapéț m. (rus. skopéc, pron. dcapeț. V. scopit). Om scopit, castrat: mulțĭ birjarĭ din România îs Rușĭ scapeți. V. muscal.

SCAPET s. (pop.) scopit. (Secta ~ților.)

scapét, scapeți s. m. Bărbat care a fost castrat. ♦ Adept al unei secte mistice rusești, întemeiată de țăranul rus analfabet Sklivanok (†1832), fost membru al sectei hlâștilor, care, considerând că păcatul originar a constat din unirea fizică a primilor oameni, propovăduiește și practică în vederea mântuirii castrarea la bărbați și tăierea mamelelor la femei; nu recunoaște Sfânta Scriptură ca normă de credință, practică un cult compus din imnuri, rugăciuni și dansuri și trăiește în comunități numite „frății”. – Din rus. skopeț.