scandiu definitie

10 definiții pentru scandiu

SCÁNDIU s. n. Element chimic, metal din grupa pământurilor rare, alb-cenușiu cu luciu metalic, care se găsește în natură sub formă de oxid. – Din fr. scandium, germ. Skandium.
SCÁNDIU s. n. Element chimic, metal din grupa pământurilor rare, alb-cenușiu cu luciu metalic, care se găsește în natură sub formă de oxid. – Din fr. scandium, germ. Skandium.
scándiu [diu pron. diu] s. n., art. scándiul; simb. Sc
scándiu s. n. [-diu pron. -diu], art. scándiul; simb. Sc
SCÁNDIU s.n. Element chimic, metal din grupa pământurilor rare care se găsește în natură sub formă de oxid. [Pron. -diu. / < fr. scandium].
SCÁNDIU s. n. element chimic din grupa lantanidelor. (< fr. scandium, Skandium)[1]
SCÁNDIU n. Metal rar, moale, argintiu cu nuanță gălbuie, întrebuințat, mai ales, ca indicator radioactiv. [ Sil. scan-diu] /< germ. Skandium, fr. scandium
* scándiŭ n. Chim. Un corp simplu.
Sc, simbol chimic pentru scandiu.
SCÁNDIU (< fr., germ. {i}; {s} lat. Scandi[navia]) s. n. Element chimic (Sc; nr. at. 21, m. at. 44,956) din grupa pământurilor rare, alb-cenușiu, cu luciu metalic; se găsește în natură sub formă de oxid. A fost descoperit de suedezul L.F. Nilson, în 1879. Utilizat pentru obținerea aliajelor ușoare cu mare rezistență mecanică și la coroziuni, în calitate de catalizator al conversiunii para-orto- a hidrogenului la temperaturi înalte, ca filtru de neutroni în tehnica nucleară.

scandiu dex

Intrare: scandiu
Sc simbol
scandiu substantiv neutru (numai) singular
  • pronunție: -dĭu