scandaliza definitie

13 definiții pentru scandaliza

SCANDALIZÁ, scandalizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) indigna, a (se) revolta în fața unei fapte rușinoase, a unui abuz, a unei nedreptăți etc. – Din fr. scandaliser, lat. scandalizare.
SCANDALIZÁ, scandalizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) indigna, a (se) revolta în fața unei fapte rușinoase, a unui abuz, a unei nedreptăți etc. – Din fr. scandaliser, lat. scandalizare.
SCANDALIZÁ, scandalizez, vb. I. Refl. A se indigna, a se revolta. Vezi că aranjasem altceva... – Ce altceva! se scandaliză Mirel Alcaz. C. PETRESCU, C. V. 158. Vestitul cenzor Florescu s-a speriat și s-a scandalizat cînd i-am adus no. 1 al revistei. GHICA, S. A. 103. ◊ Tranz. Am văzut aci-ntr-o noapte Niște fapte Care m-au scandalizat. TOPÎRCEANU, P. 52.
scandalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 scandalizeáză
scandalizá vb., ind. prez. 1 sg. scandalizéz, 3 sg. și pl. scandalizeáză
SCANDALIZÁ vb. v. indigna.
SCANDALIZÁ vb. I. refl., tr. A (se) indigna, a (se) revolta. [< fr. scandaliser, lat. scandalizare].
SCANDALIZÁ vb. refl., tr. a (se) indigna, a (se) revolta. (< fr. scandaliser, lat. scandalizare)
A SCANDALIZÁ ~éz tranz. A face să se scandalizeze. /<fr. scandaliser, lat. scandalizare
A SE SCANDALIZÁ mă ~éz intranz. A încerca un sentiment de indignare, provocat de purtarea reprobabilă a cuiva. /<fr. scandaliser, lat. scandalizare
scandalizà v. 1. a fi cauza unui scandal; 2. fig. a (se) indigna, a se ofensa.
* scandalizéz v. tr. (fr. scandaliser, lat. -izare, vgr. skandalizo). Indignez, jignesc pin vorbe saŭ purtare: a scandaliza publicu pin nerușinare. V. refl. Mă indignez, mă ofensez.
SCANDALIZA vb. a (se) indigna, a (se) revolta, (înv.) a (se) scandalisi, a (se) scăndăli. (Vestea l-a ~.)

scandaliza dex

Intrare: scandaliza
scandaliza verb grupa I conjugarea a II-a