scandal definitie

2 intrări

19 definiții pentru scandal

SCANDÁL, scandaluri, s. n. 1. Zarvă, vâlvă produsă de o faptă reprobabilă, rușinoasă; indignare, revoltă provocată de o asemenea faptă. ♦ Zgomot mare, gălăgie, tărăboi. ◊ Expr. (Fam.) A face cuiva scandal = a mustra aspru, a certa pe cineva cu vorbe aspre pe ton ridicat. 2. Întâmplare care tulbură ordinea publică; faptă urâtă, rușinoasă, care provoacă indignare. ♦ Situație rușinoasă; rușine. – Din fr. scandale, lat. scandalum.
SCANDÁL, scandaluri, s. n. 1. Zarvă, vâlvă produsă de o faptă reprobabilă, rușinoasă; indignare, revoltă provocată de o asemenea faptă. ♦ Zgomot mare, gălăgie, tărăboi. ◊ Expr. (Fam.) A face cuiva scandal = a mustra aspru, a certa pe cineva cu vorbe aspre pe ton ridicat. 2. Întâmplare care tulbură ordinea publică; faptă urâtă, rușinoasă, care provoacă indignare. ♦ Situație rușinoasă; rușine. – Din fr. scandale, lat. scandalum.
SCANDÁL, scandaluri, s. n. 1. Zarvă, vîlvă produsă de o faptă urîtă, rușinoasă; indignare, revoltă provocată de o asemenea faptă. Două simțiminte au muncit mai mult pe Zoe: teama de un scandal public, și mai cu seamă teama că va pierde pe... Fănică. GHEREA, ST. CR. I 357. Plecarea lui din casa popii a iscat un mic scandal, la care el nu s-aștepta. VLAHUȚĂ, O. A. I 91. ♦ Gălăgie, tărăboi. Atunci cînd un copil fuge de la școală, face un scandal strașnic. CĂLINESCU, E. 23. Scandalul se potolise, dar la casă erau încă discuții aprinse. BART, E. 371. ◊ (Poetic) Cu o lovitură de coadă și cu un scandal de stropi, un păstrăv se poate întoarce de unde a venit. SADOVEANU, V. F. 88. În zori încep cocoșii, Păcătoșii, Ca să facă iar scandal, – Să te saturi de viața Și dulceața Traiului patriarhal. TOPÎRCEANU, P. 52. ◊ Expr. (Familiar) A face cuiva (un) scandal = a certa pe cineva, a-l mustra aspru. 2. Întîmplare care tulbură ordinea (ceartă, bătaie etc.), faptă urîtă, rușinoasă care provoacă indignare, oprobriu. Colonelul i-a poruncit categoric să sfîrșească scandalul cu reflectorul, fiindcă ajungem de rîsul și ocara armatei. REBREANU, P. S. 64. ♦ Situație rușinoasă; rușine. A devenit un scandal cu cerșitorii aceștia. C. PETRESCU, C. V. 115. E un adevărat scandal cum ne tratează autoritățile portului. BART, S. M. 108. – Pl. și: (rar) scandale (EMINESCU, O. I 134).
scandál s. n., pl. scandáluri
scandál s. n., pl. scandáluri
SCANDÁL s. 1. scenă, tapaj. (I-a făcut un ~ nemaipomenit.) 2. v. hărmălaie.
SCANDÁL s. v. abatere, culpabilitate, culpă, dificultate, eroare, greșeală, greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, nevoie, obstacol, opreliște, păcat, piedică, stavilă, vină, vinovăție.
SCANDÁL s.n. 1. Zarvă provocată de o faptă urâtă, rușinoasă; faptă urâtă, rea, care provoacă indignare. ♦ Situație rușinoasă. 3. Obiect de îmbrăcăminte femeiască asemănător burtierei. [Pl. -luri, -le. / < fr. scandale, cf. lat. scandalum].
SCANDÁL s. n. 1. reacție violentă de protest față de ceva nedemn, rușinos, inacceptabil etc. 2. ceartă însoțită adesea de bătaie, de deteriorări de obiecte etc.; (p. ext.) zgomot, gălăgie mare produsă de o asemenea ceartă. 3. (fam.) portjartier. (< fr. scandale, lat. scandalum)
scandál (-luri), s. n. – Zarvă, tărăboi. – Var. înv. scándal(à), scandelă. Mgr. σϰάνδαλον (Murnu 49, sec. XVII), și modern din fr. scandale. – Der. scăndăli, vb. (a scandaliza), sec. XVII, înv.; scandalagiu, s. m. (persoană scandaloasă); scandaliza, vb., din fr. scandaliser; scandalos, adj., din fr. scandaleux.
SCANDÁL ~uri n. 1) Faptă imorală săvârșită de persoane considerate ca fiind cinstite. 2) Gălăgie mare, însoțită de astfel de fapte. 3) Caz care provoacă indignarea opiniei publice. 4) Situație dezonorantă, înjositoare; dezonoare; rușine. /<sl. skandalu, ngr. skándalon, fr. scandale, lat. scandalum
scandal n. 1. ocaziune de a cădea într’o eroare sau greșală, cauzată de vr’o faptă rea ori de o cuvântare corupătoare; 2. svon ce face o faptă rea, tărăboiu.
scandál n., pl. urĭ și e (fr. scandale, lat. scándalum, d. vgr. skándalon, cursă, capcană, ispită, scandal, pedică). Lucru care te scandalizează: asta e scandal! Indignare produsă de un lucru scandalos: spre marele scandal al oamenilor bunĭ. Tărăboĭ, ceartă, sfadă saŭ bătaĭe: bețivu făcea scandal. – Ar fi maĭ corect să se accentuĭeze scándal, ca it. scándalo și vfr. esclandre. V. scandelă și mehenghĭ.
scandal s. v. ABATERE. CULPABILITATE. CULPĂ. DIFICULTATE. EROARE. GREȘEALĂ. GREUTATE. IMPAS. IMPEDIMENT. INCONVENIENT. NEAJUNS. NEVOIE. OBSTACOL. OPRELIȘTE. PĂCAT. PIEDICĂ. STAVILĂ. VINĂ. VINOVĂȚIE.
SCANDAL s. 1. scenă. (I-a făcut un ~ nemaipomenit.) 2. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot, (rar) larmăt, (astăzi rar) strigare, (pop. și fam.) chiloman, (înv. și reg.) toi, (reg.) haraiman, hălălaie, hărhălaie, toiet, toloboată, tololoi, (Mold., Bucov. și Transilv.) holcă, (Transilv.) lolotă, (înv.) calabalîc, dandana, dănănaie, dăndănaie, gîlceavă, (fig.) țigănie, (arg.) năsulie. (Era un ~ de nedescris.)
SCANDAL subst. < gr. σϰάνδαλον „păcat”, „intrigă”. 1. – (Dm). 2. Fără s, cf. curt din scurt: Candală, țig. (16 B II 16); Candale, ard. (An Com).
A FACE SCANDAL a face caterincă, a face ca toți dracii, a face gât / hai / hau-hau / urât / zâmbre, a vocifera.
a ieși cu scandal / cu șucăr mare expr. a se ajunge la un conflict violent.
SCANDAL bal, balamuc, cancan, caterincă, chermeză, eveniment, halima, panaramă, show.

scandal dex

Intrare: scandal
scandal 2 pl. -e substantiv neutru
scandal 1 pl. -uri substantiv neutru
Intrare: Scandal
Scandal