Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru scandal

SCAND├üL, scandaluri, s. n. 1. Zarv─â, v├ólv─â produs─â de o fapt─â reprobabil─â, ru╚Öinoas─â; indignare, revolt─â provocat─â de o asemenea fapt─â. ÔÖŽ Zgomot mare, g─âl─âgie, t─âr─âboi. ÔŚŐ Expr. (Fam.) A face cuiva scandal = a mustra aspru, a certa pe cineva cu vorbe aspre pe ton ridicat. 2. ├Änt├ómplare care tulbur─â ordinea public─â; fapt─â ur├ót─â, ru╚Öinoas─â, care provoac─â indignare. ÔÖŽ Situa╚Ťie ru╚Öinoas─â; ru╚Öine. ÔÇô Din fr. scandale, lat. scandalum.
SCAND├üL, scandaluri, s. n. 1. Zarv─â, v├ólv─â produs─â de o fapt─â reprobabil─â, ru╚Öinoas─â; indignare, revolt─â provocat─â de o asemenea fapt─â. ÔÖŽ Zgomot mare, g─âl─âgie, t─âr─âboi. ÔŚŐ Expr. (Fam.) A face cuiva scandal = a mustra aspru, a certa pe cineva cu vorbe aspre pe ton ridicat. 2. ├Änt├ómplare care tulbur─â ordinea public─â; fapt─â ur├ót─â, ru╚Öinoas─â, care provoac─â indignare. ÔÖŽ Situa╚Ťie ru╚Öinoas─â; ru╚Öine. ÔÇô Din fr. scandale, lat. scandalum.
SCAND├üL, scandaluri, s. n. 1. Zarv─â, v├«lv─â produs─â de o fapt─â ur├«t─â, ru╚Öinoas─â; indignare, revolt─â provocat─â de o asemenea fapt─â. Dou─â sim╚Ťiminte au muncit mai mult pe Zoe: teama de un scandal public, ╚Öi mai cu seam─â teama c─â va pierde pe... F─ânic─â. GHEREA, ST. CR. I 357. Plecarea lui din casa popii a iscat un mic scandal, la care el nu s-a╚Ötepta. VLAHU╚Ü─é, O. A. I 91. ÔÖŽ G─âl─âgie, t─âr─âboi. Atunci c├«nd un copil fuge de la ╚Öcoal─â, face un scandal stra╚Önic. C─éLINESCU, E. 23. Scandalul se potolise, dar la cas─â erau ├«nc─â discu╚Ťii aprinse. BART, E. 371. ÔŚŐ (Poetic) Cu o lovitur─â de coad─â ╚Öi cu un scandal de stropi, un p─âstr─âv se poate ├«ntoarce de unde a venit. SADOVEANU, V. F. 88. ├Än zori ├«ncep coco╚Öii, P─âc─âto╚Öii, Ca s─â fac─â iar scandal, ÔÇô S─â te saturi de via╚Ťa ╚śi dulcea╚Ťa Traiului patriarhal. TOP├ÄRCEANU, P. 52. ÔŚŐ Expr. (Familiar) A face cuiva (un) scandal = a certa pe cineva, a-l mustra aspru. 2. ├Änt├«mplare care tulbur─â ordinea (ceart─â, b─âtaie etc.), fapt─â ur├«t─â, ru╚Öinoas─â care provoac─â indignare, oprobriu. Colonelul i-a poruncit categoric s─â sf├«r╚Öeasc─â scandalul cu reflectorul, fiindc─â ajungem de r├«sul ╚Öi ocara armatei. REBREANU, P. S. 64. ÔÖŽ Situa╚Ťie ru╚Öinoas─â; ru╚Öine. A devenit un scandal cu cer╚Öitorii ace╚Ötia. C. PETRESCU, C. V. 115. E un adev─ârat scandal cum ne trateaz─â autorit─â╚Ťile portului. BART, S. M. 108. ÔÇô Pl. ╚Öi: (rar) scandale (EMINESCU, O. I 134).
scandál s. n., pl. scandáluri
scandál s. n., pl. scandáluri
SCANDÁL s. 1. scenă, tapaj. (I-a făcut un ~ nemaipomenit.) 2. v. hărmălaie.
SCAND├üL s. v. abatere, culpabilitate, culp─â, dificultate, eroare, gre╚Öeal─â, greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, nevoie, obstacol, opreli╚Öte, p─âcat, piedic─â, stavil─â, vin─â, vinov─â╚Ťie.
SCAND├üL s.n. 1. Zarv─â provocat─â de o fapt─â ur├ót─â, ru╚Öinoas─â; fapt─â ur├ót─â, rea, care provoac─â indignare. ÔÖŽ Situa╚Ťie ru╚Öinoas─â. 3. Obiect de ├«mbr─âc─âminte femeiasc─â asem─ân─âtor burtierei. [Pl. -luri, -le. / < fr. scandale, cf. lat. scandalum].
SCAND├üL s. n. 1. reac╚Ťie violent─â de protest fa╚Ť─â de ceva nedemn, ru╚Öinos, inacceptabil etc. 2. ceart─â ├«nso╚Ťit─â adesea de b─âtaie, de deterior─âri de obiecte etc.; (p. ext.) zgomot, g─âl─âgie mare produs─â de o asemenea ceart─â. 3. (fam.) portjartier. (< fr. scandale, lat. scandalum)
scand├íl (-luri), s. n. ÔÇô Zarv─â, t─âr─âboi. ÔÇô Var. ├«nv. sc├índal(├á), scandel─â. Mgr. ¤â¤░╬Č╬Ż╬┤╬▒╬╗╬┐╬Ż (Murnu 49, sec. XVII), ╚Öi modern din fr. scandale. ÔÇô Der. sc─ând─âli, vb. (a scandaliza), sec. XVII, ├«nv.; scandalagiu, s. m. (persoan─â scandaloas─â); scandaliza, vb., din fr. scandaliser; scandalos, adj., din fr. scandaleux.
SCAND├üL ~uri n. 1) Fapt─â imoral─â s─âv├ór╚Öit─â de persoane considerate ca fiind cinstite. 2) G─âl─âgie mare, ├«nso╚Ťit─â de astfel de fapte. 3) Caz care provoac─â indignarea opiniei publice. 4) Situa╚Ťie dezonorant─â, ├«njositoare; dezonoare; ru╚Öine. /<sl. skandalu, ngr. sk├índalon, fr. scandale, lat. scandalum
scandal n. 1. ocaziune de a c─âdea ├«ntrÔÇÖo eroare sau gre╚Öal─â, cauzat─â de vrÔÇÖo fapt─â rea ori de o cuv├óntare corup─âtoare; 2. svon ce face o fapt─â rea, t─âr─âboiu.
scand├íl n., pl. ur─ş ╚Öi e (fr. scandale, lat. sc├índalum, d. vgr. sk├índalon, curs─â, capcan─â, ispit─â, scandal, pedic─â). Lucru care te scandalizeaz─â: asta e scandal! Indignare produs─â de un lucru scandalos: spre marele scandal al oamenilor bun─ş. T─âr─âbo─ş, ceart─â, sfad─â sa┼ş b─âta─şe: be╚Ťivu f─âcea scandal. ÔÇô Ar fi ma─ş corect s─â se accentu─şeze sc├índal, ca it. sc├índalo ╚Öi vfr. esclandre. V. scandel─â ╚Öi mehengh─ş.
scandal s. v. ABATERE. CULPABILITATE. CULP─é. DIFICULTATE. EROARE. GRE╚śEAL─é. GREUTATE. IMPAS. IMPEDIMENT. INCONVENIENT. NEAJUNS. NEVOIE. OBSTACOL. OPRELI╚śTE. P─éCAT. PIEDIC─é. STAVIL─é. VIN─é. VINOV─é╚ÜIE.
SCANDAL s. 1. scen─â. (I-a f─âcut un ~ nemaipomenit.) 2. balamuc, g─âl─âgie, h─ârm─âlaie, huiet, larm─â, t─âmb─âl─âu, t─âr─âboi, tevatur─â, tumult, vacarm, vuiet, zarv─â, zgomot, (rar) larm─ât, (ast─âzi rar) strigare, (pop. ╚Öi fam.) chiloman, (├«nv. ╚Öi reg.) toi, (reg.) haraiman, h─âl─âlaie, h─ârh─âlaie, toiet, toloboat─â, tololoi, (Mold., Bucov. ╚Öi Transilv.) holc─â, (Transilv.) lolot─â, (├«nv.) calabal├«c, dandana, d─ân─ânaie, d─ând─ânaie, g├«lceav─â, (fig.) ╚Ťig─ânie, (arg.) n─âsulie. (Era un ~ de nedescris.)
SCANDAL subst. < gr. ¤â¤░╬Č╬Ż╬┤╬▒╬╗╬┐╬Ż ÔÇ×p─âcatÔÇŁ, ÔÇ×intrig─âÔÇŁ. 1. ÔÇô (Dm). 2. F─âr─â s, cf. curt din scurt: Candal─â, ╚Ťig. (16 B II 16); Candale, ard. (An Com).
A FACE SCANDAL a face caterinc─â, a face ca to╚Ťi dracii, a face g├ót / hai / hau-hau / ur├ót / z├ómbre, a vocifera.
a ieși cu scandal / cu șucăr mare expr. a se ajunge la un conflict violent.
SCANDAL bal, balamuc, cancan, caterinc─â, chermez─â, eveniment, halima, panaram─â, show.

Scandal dex online | sinonim

Scandal definitie

Intrare: scandal
scandal 2 pl. -e substantiv neutru
scandal 1 pl. -uri substantiv neutru
Intrare: Scandal
Scandal