escamota vt [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) scamota / Pzi: ~tez / E: fr escamoter] 1 (Frr) A face să dispară ceva prin scamatorie. 2 A face să dispară ceva fară să se observe. 3 A ascunde ceva cu îndemânare. 4 A lua ceva pe furiș Si: a sustrage, a subtiliza. 5 (Rar) A frustra. 6 A evita cu abilitate ceva dificil, printr-un subterfugiu. 7 A trece sub tăcere Si: a omite, a ocoli, a ignora. 8 A ascunde sub aparențe înșelătoare Si: a masca, a disimula. 9 A prezenta altfel decât este Si: a denatura, a falsifica. 10 (Teh) A introduce trenul de aterizare al unui avion, în timpul zborului, în interiorul aripii sau al fuzelajului.

ESCAMOTÁ, escamotez, vb. I. Tranz. 1. A face să dispară ceva fără să se bage de seamă, a ascunde ceva cu iscusință. ♦ Fig. A denatura, a falsifica. 2. A introduce trenul de aterizare al unei aeronave în locurile anume construite în corpul ei, pentru a micșora rezistența la înaintare a avionului în timpul zborului. [Var.: scamotá vb. I] – Din fr. escamoter.

SCAMOTÁ vb. I v. escamota.

ESCAMOTÁ, escamotez, vb. I. Tranz. 1. A face să dispară ceva fără să se bage de seamă, a ascunde ceva cu iscusință. ♦ Fig. A denatura, a falsifica. 2. A introduce trenul de aterizare al unei aeronave în locurile anume construite în corpul ei, pentru a micșora rezistența la înaintare a avionului în timpul zborului. [Var.: scamotá vb. I] – Din fr. escamoter.

SCAMOTÁ vb. I v. escamota.

ESCAMOTÁ, escamotez, vb. I. Tranz. 1. A face să dispară ceva fără să se bage de seamă, a ascunde ceva cu iscusință. Apucă de un colț o hîrtie de o sută, o scutură și o escamotă în buzunar. C. PETRESCU, C. V. 55. ♦ Fig. A denatura, a falsifica. A escamota adevărul. 2. A introduce trenul de aterizare al unei aeronave în locașurile anume construite în corpul ei.

SCAMOTÁ, scamotez, vb.. I. Tranz. (Învechit) A fura; a escamota. Nu m-aș mira ca acesta să fi scamotat medalia. ALECSANDRI, S. 88.

escamotá (a ~) vb., ind. prez. 3 escamoteáză

escamotá vb., ind. prez. 1 sg. escamotéz, 3 sg. și pl. escamoteáză

ESCAMOTÁ vb. v. denatura.

ESCAMOTÁ vb. I. tr. 1. A face să dispară ceva pe neașteptate, a ascunde ceva cu iscusință. ♦ (Fig.) A ascunde, a denatura, a falsifica. 2. A introduce trenul de aterizare al unui avion, în timpul zborului, în locașurile speciale din corpul său. [< fr. escamoter, cf. sp. escamotar – a face să dispară].

ESCAMOTÁ vb. tr. 1. a face să dispară ceva pe nesimțite. ◊ (fig.) a ascunde, a denatura, a falsifica. 2. a introduce trenul de aterizare al unui avion, în timpul zborului. (< fr. escamoter)

A ESCAMOTÁ ~éz tranz. 1) rar (lucruri, obiecte etc.) A dosi fără să se bage de seamă; a ascunde. 2) fig. A face să fie fals; a prezenta altfel decât este de fapt; a denatura; a falsifica. 3) (roțile de aterizare ale unei aeronave) A retrage în fuzelaj pentru a reduce rezistența în timpul zborului. /<fr. escamoter

scamotà v. 1. a face să dispară ceva fără ca spectatorii s’o bage de seamă; 2. fig. a fura cu dibăcie (= fr. escamoter).

*escamotéz v. tr. (fr. escamoter, d. sp. escamotar, a face să dispară pin scamatorie). Substrag pe furiș: mĭ-a escamotat ceasornicu. Fig. Obțin pin șarlatanie.

ESCAMOTA vb. a altera, a contraface, a deforma, a denatura, a falsifica, a măslui, a mistifica, a răstălmăci, (fig.) a silui, (înv. fig.) a sminti, a strîmba. (A ~ sensul, adevărul celor spuse de cineva.)