scamă definitie

16 definiții pentru scamă

SCÁMĂ, scame, s. f. 1. Fir subțire și scurt, destrămat dintr-o țesătură (de bumbac, de lână sau de mătase). (Cu sens colectiv) Fibre textile foarte scurte și subțiri, rezultate în cursul proceselor tehnologice din filaturi, întrebuințate în scopuri industriale (ca straturi termoizolatoare, la fabricarea vatei medicinale etc.). 2. (înv.; cu sens colectiv) Fire destrămate dintr-o pânză uzată, scămoșate și folosite la pansamente, în loc de vată sau de tifon. 3. (La pl.) Puf al unor plante. – Et. nec. Cf. lat. squama.
SCÁMĂ, scame, s. f. 1. Fir subțire și scurt, destrămat dintr-o țesătură (de bumbac, de lână sau de mătase). ♦ (Cu sens colectiv) Fibre textile foarte scurte și subțiri, rezultate în cursul proceselor tehnologice din filaturi, întrebuințate în scopuri industriale (ca straturi termoizolatoare, la fabricarea vatei medicinale etc.) 2. (Înv.; cu sens colectiv) Fire destrămate dintr-o pânză uzată, scămoșate și întrebuințate la pansamente, în loc de vată sau tifon. 3. (La pl.) Puf al unor plante. – Et. nec. Cf. lat. squama.
SCÁMĂ, (1, 3) scame, s. f. 1. Fir subțire și scurt, destrămat dintr-o țesătură (de bumbac, de lină sau de mătase). Îi înlătură o scamă de pe mînecă. MIHALE, O. 501. Căciula lui e fără scame, fără paie. STANCU, D. 108. ♦ (Cu sens colectiv) Fibre textile scurte și subțiri, rezultate în industrie la fabricarea produselor textile. 2. (Cu sens colectiv) Fire destrămate dintr-o pînză uzată, scămoșate și întrebuințate la pansamente, în loc de vată sau tifon. Fulgi mari cădeau, ca niște bucăți de scamă. SADOVEANU, O. II 215. Mama d-tale mi-a dat, pentru bieții răniți, cinci ocă de scamă, făcută cu mînile d-sale. ALECSANDRI, T. 1318. ◊ (Metaforic) Vremea e lină și blîndă... soarele-i puternic, fără să ardă prea tare; numai un nour subțire, de scamă, plutește la cea mai mare înălțime. SADOVEANU, N. P. 240. 3. Fig. Puf (de păpădie). Făgăduielile prefecților, la alegeri, au rămas făgăduieli, trecătoare ca scamele de păpădie. SADOVEANU, M. C. 182.
scámă (fir textil) s. f., g.-d. art. scámei; pl. scáme
scámă s. f., g.-d. art. scámei; (fire) pl. scáme
scáme (puf al unor plante) s. f. pl.
SCÁMĂ s. (înv.) șarpie. (~ pentru pansamente.)
SCÁMĂ s. v. puf, rumegătură, rumeguș, vată.
scámă (-me), s. f. – Fibre de pînză uzată. – Mr. scamă. Lat. squama (Pușcariu 1540; REW 8199), cf. it. squama, prov., cat., sp., port. scama. – Der. scămos, adj. (fibros), ar putea reprezenta direct lat. squamōsus (Pușcariu 1541; REW 8202); scămoșa, vb. (a destrăma, a deșira o țesătură), din adj. precedent; scăma, vb. (a destrăma), cuvînt rar, puțin atestat, pe care Pușcariu 1539 și REW 8200 îl consideră derivat din lat. squamāre; descăma, vb. (a destrăma, a deșira), pe care Pușcariu 506 îl derivă din lat. *desquamāre. – Din rom. provine rut. skam (Miklosich, Wander., 19).
SCÁMĂ ~e f. 1) Fir foarte scurt, destrămat dintr-o țesătură și devenit pufos. 2) Deșeu de filatură, constând din fibre textile scurte și pufoase, folosit pentru obținerea vatei industriale. 3) la pl. Puf de plante (păpădie, plop). /<lat. squama
scamă f. fire smulse din pânză și întrebuințate la pansarea rănilor. [Lat. SQUAMA].
scámă f., pl. e (maĭ degrabă din ngr. skámma, spumă de săpun, de cît din lat. squama, solz; it. squamma, pv. sp. pg. escama). Fire căzute orĭ zmulse din pînză (Odinioară scama de pînză albă se întrebuința la pansamente în locu vateĭ de azĭ).
SCA s. (înv.) șarpie. (~ pentru pansamente.)
sca s. v. PUF. RUMEGĂTURĂ. RUMEGUȘ. VATĂ.
a avea scame în sânge expr. a suferi de o boală venerică
scamă s. f. sg. (intl.) bani.

scamă dex

Intrare: scamă
scamă substantiv feminin