scadență definitie

12 definiții pentru scadență

SCADÉNȚĂ, scadențe, s. f. Termen de plată, soroc; expirare a datei la care trebuie onorată o datorie, o obligație. ♦ P. gener. Termen până la care cineva este obligat să facă ceva. – Din it. scadenza.
SCADÉNȚĂ, scadențe, s. f. Termen de plată, soroc; expirare a datei la care trebuie onorată o datorie, o obligație. ♦ P. gener. Termen până la care cineva este obligat să facă ceva. – Din it. scadenza.
SCADÉNȚĂ, scadențe, s. f. Termen de plată, soroc; expirare a unei polițe, a unei datorii. Stamati aștepta cu groază scadența polițelor. BART, E. 239. Scoțînd carnetul, întinse un creion ș-o foaie de hîrtie lui Lambrino și-ncepu a-i dicta sumele datorate, cu indicarea dobînzii și scadenței lor. VLAHUȚĂ, O. A. III 42. ◊ Fig. Noaptea care venea era noaptea paștelui; scadența făgăduielii lui Gheorghe. CARAGIALE, O. I 285.
scadénță s. f., g.-d. art. scadénței; pl. scadénțe
scadénță s. f., g.-d. art. scadénței; pl. scadénțe
SCADÉNȚĂ s. (FIN., EC.) termen, (pop.) soroc, (prin Ban.) roc, (înv.) diorie, vadea. (Polița a ajuns la ~.)
SCADÉNȚĂ s.f. Expirare a unei polițe sau a unei datorii; termen de plată. ♦ (P. ext.) Termenul când trebuie să se împlinească ceva. [< it. scadenza].
SCADÉNȚĂ s. f. termen de plată pentru o datorie, o poliță, o obligație; expirare a acestui termen. (< it. scadenza)
SCADÉNȚĂ ~e f. 1) Dată la care expiră termenul de achitare a unei datorii sau de efectuare a unei operații financiare. 2) fig. Dată la care urmează să se realizeze o obligație. /< it. scadenza
scadență f. termen de plată.
*scadénță f., pl. e (it. scadenza. V. scad, cadență). Corn. Expirarea uneĭ polițe saŭ a alteĭ hîrtiiĭ, termin de plată: mîne e scadența polițeĭ.
SCADENȚĂ s. (FIN., EC.) termen, (pop.) soroc, (prin Ban.) roc, (înv.) diorie, vadea. (Polița a ajuns la ~.)

scadență dex

Intrare: scadență
scadență substantiv feminin