SCABRÓS, -OÁSĂ, scabroși, -oase, adj. Necuviincios, indecent; nerușinat, murdar, scârbos. – Din fr. scabreux.

SCABRÓS, -OÁSĂ, scabroși, -oase, adj. (Livr.) Necuviincios, indecent; nerușinat, murdar, scârbos. – Din fr. scabreux.

SCABRÓS, -OÁSĂ, scabroși, -oase, adj. Necuviincios, indecent. Avea un fel deosebit de a istorisi anecdotele cele mai scabroase, fără nici o tresărire a feții: corect, grav și glacial. C. PETRESCU, C. V. 309.

scabrós (sca-bros) adj. m., pl. scabróși; f. scabroásă, pl. scabroáse

scabrós adj. m. (sil. -bros), pl. scabróși; f. sg. scabroásă, pl. scabroáse

SCABRÓS adj. v. obscen.

SCABRÓS, -OÁSĂ adj. Nerușinat; indecent, necuviincios; scârbos. [Cf. fr. scabreux, lat. scabrosus < scaber – murdar].

SCABRÓS, -OÁSĂ adj. nerușinat; indecent, necuviincios. (< lat. scabrosus, fr. scabreux)

SCABRÓS ~oásă (~óși, ~oáse) livr. Care vădește lipsă de pudoare; trivial; obscen; indecent. [ Sil. sca-bros] /<lat. scabrosus, fr. scabreux

scabros a. anevoie de zis sau de tratat într’un mod cuviincios: subiect scabros.

*scabrós, -oásă adj. (lat. scabrosus, fr. scabreux). Aspru, zgrunțuros, neplăcut la auz: sunetele jargonuluĭ jidănesc îs scabroase. Fig. Neplăcut moraleĭ, necuviincĭos: un scabros subĭect de romanț. Adv. În mod scabros.

SCABROS adj. deșănțat, imoral, impudic, indecent necuviincios, nerușinat, obscen, pornografic, scîrbos, trivial, vulgar, (livr.) licențios, (înv. și pop.) scîrnav, slobod, (reg.) porcotos, (fam.) deșucheat, porcos, (fig.) decoltat, deocheat, îmbăiat, picant, piperat, porcesc, spurcat. (Comportare, glumă ~.)