SCABIÓS, -OÁSĂ, scabioși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Bolnav de scabie; râios. 2. Care ține de scabie, privitor la scabie. [Pr.: -bi-os] – Din fr. scabieux.

SCABIÓS, -OÁSĂ, scabioși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Bolnav de scabie; râios. 2. Care ține de scabie, privitor la scabie. [Pr.: -bi-os] – Din fr. scabieux.

SCABIÓS, -OÁSĂ, scabioși, -oase, adj. Bolnav de scabie; rîios. ◊ (Substantivat) De cîte ori vine la vizita medicală... în căutare după scabioși, țipă. SAHIA, N. 113.

scabiós (rar) (-bi-os) adj. m., pl. scabióși; f. scabioásă, pl. scabioáse

scabiós adj. m. (sil. -bi-os), pl. scabióși; f. sg. scabioásă, pl. scabioáse

SCABIÓS adj. (MED.) râios, (reg.) răpănos, râiat. (Om ~.)

SCABIÓS, -OÁSĂ adj., s.m. și f. (Bolnav) de scabie; râios. [Pron. -bi-os. / cf. lat. scabiosus, fr. scabieux].

SCABIÓS, -OÁSĂ adj., s. m. f. (bolnav) de scabie. (< fr. scabieux, lat. scabiosus)

SCABIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) și substantival Care suferă de scabie. 2) Care ține de scabie; privitor la scabie. /<fr. scabieus

*scabioásă f., pl. e (lat. scabiosus, -osa, rîios). Bot. O plantă cu maĭ multe varietățĭ (unele ornamentale), ca ruĭenu sipica ș.a.

SCABIOS adj. (MED.) rîios, (reg.) răpănos, rîiat. (Om ~.)