scăzământ definitie

12 definiții pentru scăzământ

SCĂZĂMẤNT, scăzăminte, s. n. Pierdere, reducere (în greutate, volum etc.), scădere; (concr.) parte (dintr-o marfa) care se pierde, se reduce (în greutate, volum etc.). – Scădea + suf. -ământ.
SCĂZĂMẤNT, scăzăminte, s. n. Pierdere, reducere (în greutate, volum etc.), scădere; (concr.) parte (dintr-o marfă) care se pierde, se reduce (în greutate, volum etc.). – Scădea + suf. -ământ.
SCĂZĂMÎ́NT, scăzăminte, s. n. Pierdere din greutate; micșorare, reducere; scădere. Un butoi de bordo... l-am dat la drojdii, să-l facem rachiu, iar scăzămîntul... a fost de aproape două sute de vedre. STĂNOIU, C. I 85. ◊ Loc. adv. Fără scăzămînt = fără pierdere, fără lipsă; fără reținere, fără reducere.
scăzămấnt s. n., pl. scăzămínte
scăzământ s. n., pl. scăzămínte
SCĂZĂMÂNT s. 1. micșorare, reducere. (Un ~ la impozite.) 2. v. rabat. 3. v. pierdere.
SCĂZĂMÂNT s. v. scădere.
Scăzământ ≠ adaos
scăzământ n. efectul scăderii: rabat, reducțiune.
scăzămî́nt n., pl. inte (d. scad, scaz, ca crezămînt, d. cred, crez). Scădere, reducere (din preț ș.a.): celuĭ ce cumpără maĭ mult i se acordă scăzămînt. Fig. Lipsă, defect: om fără scăzămînt. V. rabat.
SCĂZĂMÎNT s. micșorare, reducere. (Un ~ la impozite.) 2. rabat, reducere. (A face un ~ la prețul unei mărfi.) 3. pierdere, reducere. (~ în greutate.)
scăzămînt s. v. SCĂDERE.

scăzământ dex

Intrare: scăzământ
scăzământ substantiv neutru