Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru sc─âunel

SC─éUN├ëL, sc─âunele, s. n. Diminutiv al lui scaun; sc─âuna╚Ö. [Pr.: sc─â-u-] ÔÇô Scaun + suf. -el.
SC─éUN├ëL, sc─âunele, s. n. Diminutiv al lui scaun; sc─âuna╚Ö. [Pr.: sc─â-u-] ÔÇô Scaun + suf. -el.
SCĂUNÉL, scăunele, s. n. Scăunaș2. Nevasta lui But ședea pe un scăunel și torcea. DUMITRIU, N. 163.
sc─âun├ęl (sc─â-u-) s. n., pl. sc─âun├ęle
sc─âun├ęl s. n. (sil. sc─â-u-), pl. sc─âun├ęle
SC─éUN├ëL s. 1. sc─âuna╚Ö, (pop.) sc─âuneci, (Transilv. ╚Öi Ban.) sc─âunu╚Ť. (St─â pe un ~.) 2. v. c─âlu╚Ö.
SC─éUN├ëL s. v. fierea-p─âm├óntului, potroac─â, ╚Ťintaur─â.
sc─â┼şn├ęl n., pl. e (d. scaun, ca lat. scabellum, d. *scabnum, scamnum; fr. escabeau). Scaun mic. Pin Olt. Trans. ╚Öi sc─â┼şnec─ş, pl. ece.
scăunel s. v. FIEREA-PĂMÎNTULUI. POTROACĂ. ȚINTAURĂ.
SC─éUNEL s. 1. sc─âuna╚Ö. (pop.) sc─âuneci, (Transilv. ╚Öi Ban.) sc─âunu╚Ť. (St─â pe un ~.) 2. (MUZ.) c─âlu╚Ö, scaun, sc─âuna╚Ö. (~ la un instrument cu coarde.)
scăunel, scăunele s. f. (șc.) nota patru.

Sc─âunel dex online | sinonim

Sc─âunel definitie

Intrare: sc─âunel
sc─âunel substantiv neutru
  • silabisire: sc─â-u-