SCĂUIÉȘ s. n. v. scăunaș.

SCĂUIÉȘ s. n. V. scăunaș.

SCĂUIÉȘ, scăuieșe, s. n. (Mold.) Scăunaș2 (1). Nichifor, moșul, s-a așezat liniștit pe un scăuieș și a mîncat. GALAN, Z. R. 183. Mătușa Zamfira sta pe scăuieș. SADOVEANU, O. I 330. Pune-te pe cel scăuieș lîngă vatră. NEGRUZZI, S. I 91.

scăuĭéș n., pl. e (îld. scăuĭaș, scăunaș). Nord-Est. Scăunel.