Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru sc─ârpina

SC─éRPIN├ü, sc├írpin, vb. I. 1. Refl. ╚Öi tranz. A (se) r├óc├ói sau a (se) freca cu unghiile, cu degetele, cu un obiect sau de ceva tare, ├«n locul ├«n care simte o senza╚Ťie de m├ónc─ârime a pielii. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A bate pe cineva. ÔÇô Lat. scarpinare.
SC─éRPIN├ü, sc├írpin, vb. I. 1. Refl. ╚Öi tranz. A (se) r├óc├ói sau a (se) freca cu unghiile, cu degetele, cu un obiect sau de ceva tare, ├«n locul unde simte o senza╚Ťie de m├ónc─ârime a pielii. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A bate pe cineva. ÔÇô Lat. scarpinare.
SC─éRPIN├ü, sc├írpin, vb. I. Refl. A potoli o m├«nc─ârime, r├«c├«ind pielea cu unghiile sau frec├«ndu-╚Öi corpul de un obiect tare. Pisicu╚Ťa... nu se putea sc─ârpina ╚Öi ea ca mine. HOGA╚ś, M. N. 160. Dar pustia de purcea... Se sc─ârpin─â de ulcea, V─ârs├«nd le╚Öia din ea. ╚śEZ. V 15. ÔŚŐ Expr. A se sc─ârpina ├«n cap (sau ├«n cre╚Ötetul capului, la ceaf─â, dup─â ureche) = a face gestul sc─ârpinatului, ca semn de nedumerire, necaz sau ├«ncurc─âtur─â; a fi nedumerit, ├«ncurcat, a nu-i conveni cuiva ceva. Morarul s-a sc─ârpinat la ceaf─â nec─âjit. SADOVEANU, M. C. 23. Se mai g├«nde╚Öte ╚Öi iar se mai socote╚Öte, apoi se mai scarpin─â-n cap... de n─âcaz. RETEGANUL, P. I 60. S-a sc─ârpinat ├«n cap, st├«nd pu╚Ťin la g├«nduri. CARAGIALE, O. III 41. ÔŚŐ Tranz. ├Äi s─âtura, ├«i sc─ârpina sub b─ârbie. AG├ÄRBICEANU, S. P. 14. ÔÖŽ Tranz. (Glume╚Ť) A trage (cuiva) o b─âtaie. Pesemne te m─ân├«nc─â spinarea, cum v─âd eu; ╚Öi ia acu╚Ö te scarpin, dac─â vrei. CREANG─é, A. 57.
scărpiná (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. scárpin, 2 sg. scárpini, 3 scárpină
scărpiná vb., ind. prez. 1 sg. scárpin, 3 sg. și pl. scárpină
SC─éRPIN├ü vb. (reg.) a se orjoveni, a se zgrep╚Ť─âna, (Olt.) a se zg├óm─âi. (Se ~ la ureche.)
SCĂRPINÁ vb. v. atinge, bate, ciupi, lovi.
sc─ârpin├í (-├írpin, -├ít), vb. ÔÇô 1. A se r├«c├«i, a se freca. ÔÇô 2. A ciupi, a sim╚Ťi m├«nc─ârime. ÔÇô Var. Banat sc─ârp─âna, sc─ârpeni. Mr. scarchin, sc─ârchinare, megl. scarpin, sc─ârpinari. Lat. scarp─şn─üre ÔÇ×a r─âzuiÔÇŁ (Pu╚Öcariu 1545; REW 7663; Bartoldi, R. Linguist. rom., II, 157), cf. engad. skarpiner, it. de N skarpinari, calabr. scarpinnare ÔÇ×a rupeÔÇŁ. P─âstrarea lui i indic─â ├«n rom. prezen╚Ťa unui ß┐Ĺ (Tiktin). Ipoteza unui lat. *scalp─şn─üre (Meyer, Alb. St., IV, 90; Byhan 30; Cre╚Ťu 365) nu este necesar─â. Uz general (ALR, I, 95). Der. sc─ârpin─âtoare, s. f. (╚Ťesal─â, r─âzuitoare); sc─ârpin─âtur─â, s. f. (r─âzuire); sc─ârpini╚Ö, s. n. (m├«nc─ârime).
A SC─éRPIN├ü sc├írpin tranz. 1) (p─âr╚Ťile corpului) A freca cu unghiile sau cu un obiect (pentru a ├«nl─âtura senza╚Ťia de m├ónc─ârime). 2) fig. pop. (persoane) A bate tare; a chelf─âni; a sc─ârm─âna; a piept─âna; a peni; a ╚Ťes─âla. /<lat. scarpinare
A SE SCĂRPINÁ mă scárpin intranz. fig. rar A face (concomitent) schimb de bătăi sau de ocări (cu cineva). /<lat. scarpinare
sc─ârpin├á v. 1. a freca cu unghiile acele p─âr╚Ťi ale corpului la cari se simte m├ónc─ârime; 2. fam. a bate r─âu: ia, acu╚Ö te scarpin CR. [Lat. vulg. SCARPINARE].
sc├írpin, a sc─ârpin├í v. tr. (lat. scarpino, -├íre, a.i.; sp. escarpelarse, a se sc─ârm─âna, a se bate cu cineva). Frec cu unghiile sa┼ş cu alt-ceva ca s─â treac─â m├«nc─ârimea. Fig. Iron. Scarm─ân, bat: te scarpin e┼ş acuma! V. refl. Un porc se sc─ârpina de gard ÔÇô ├Än Banat. sc├írp─ân (ca scarm─ân).
sc─ârpina vb. v. ATINGE. BATE. CIUPI. LOVI.
SC─éRPINA vb. (reg.) a se orjoveni, a se zgrep╚Ť─âna, (Olt.) a se zg├«m─âi. (Se ~ la ureche.)
ASINUS ASINUM FRICAT (lat.) m─âgar pe m─âgar scarpin─â ÔÇô Se spune despre dou─â persoane care ├«╚Öi aduc, reciproc, laude ├«n public.
sc─ârpina, scarpin v. t. a bate

Sc─ârpina dex online | sinonim

Sc─ârpina definitie

Intrare: sc─ârpina
sc─ârpina verb grupa I conjugarea I