SCĂRMĂNEÁLĂ, scărmăneli, s. f. (Fam.) Bătaie, păruială, scărmănătură; ceartă. – Scărmăna + suf. -eală.

SCĂRMĂNEÁLĂ, scărmăneli, s. f. (Fam.) Bătaie, păruială, scărmănătură; ceartă. – Scărmăna + suf. -eală.

SCĂRMĂNEÁLĂ, scărmăneli, s. f. Bătaie, păruială, ceartă. V. scărmăna (2). Mezinul... îi spunea pe nume și se încumeta chiar să-l înfrunte, sărind la bătaie cu pumnii și schelălăind văicăreli injurioase cînd mînca scărmăneală. C. PETRESCU, O. P. II 99.

scărmăneálă (fam.) s. f., g.-d. art. scărmănélii; pl. scărmănéli

scărmăneálă s. f., g.-d. art. scărmănélii; pl. scărmănéli

SCĂRMĂNEÁLĂ ~éli f.: A mânca ~ a fi bătut. /a (se) scărmăna + suf. ~eală

scărmăneálă, scărmănéli, s.f. 1. (reg.) scărmănat. 2. (pop. și fam.) scărmănătură, scărmeniș. 3. (fig.; reg.) cercetare, analiză minuțioasă.

scărmăneálă, scărmăneli, s.f. – Bătaie, păruială. – Din scărmăna + suf. -eală (DEX, MDA).

scărmăneală, scărmăneli s. f. 1. bătaie, păruială 2. mustrare, ocară, dojană