scărmănătoare definitie

16 definiții pentru scărmănătoare

SCĂRMĂNĂTÓR, -OÁRE, scărmănători, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. (Rar) Persoană care se îndeletnicește cu scărmănatul1. 2. S. f. Unealtă de scărmănat lâna; darac. – Scărmăna + suf. -ător.
SCĂRMĂNĂTÓR, -OÁRE, scărmănători, -oare, subst. 1. S. m. și f. (Rar) Persoană care se îndeletnicește cu scărmănatul1. 2. S. f. Unealtă de scărmănat lâna; darac. – Scărmăna + suf. -ător.
SCĂRMĂNĂTOÁRE, scărmănători, s. f. Unealtă sau mașină de scărmănat lîna. Scărmănători acționate de mînă.
SCĂRMĂNĂTÓR, -OÁRE, scărmănători, -oare, s. m. și f. Persoană care scarmănă. Abia apucă să se vază și ea la masă cu scărmănătorii de pene. Sînt prea veseli, îi aude rîzînd în casă. SLAVICI, N. I 45.
scărmănătoáre2 (unealtă) (rar) s. f., g.-d. art. scărmănătórii; pl. scărmănătóri
scărmănătoáre1 (persoană) (rar) s. f., g.-d. art. scărmănătoárei; pl. scărmănătoáre
scărmănătór s. m., pl. scărmănătóri
scărmănătoáre (unealtă) s. f., g.-d. art. scărmănătórii; pl. scărmănătóri
scărmănătoáre (persoană) s. f., g.-d. art. scărmănătoárei; pl. scărmănătoáre
scărmănătór s. m., pl. scărmănătóri
SCĂRMĂNĂTOÁRE s. v. darac.
SCĂRMĂNĂTOÁRE ~óri f. Unealtă sau instalație pentru scărmănat materiale fibroase. /a scărmăna + suf. ~ătoare
SCĂRMĂNĂTÓR ~oáre ( ~óri, ~oáre ) m. și f. Muncitor specializat în operații de scărmănare a lânii sau a altor materiale fibroase. /a scărmana +suf. ~ător
scărmănătoare f. unealtă de scărmănat.
scărmănătoáre f., pl. orĭ. Unealtă de scărmănat (un fel de greblă atîrnată de tavan și care se freacă de altă greblă fixată în pardoseală).
SCĂRMĂNĂTOARE s. (TEXT.) darac, dărăcitor, (reg.) pieptene, (Transilv. și Ban.) drîglu, (Transilv.) hecelă, huci. (~ pentru scărmănat lîna.)

scărmănătoare dex

Intrare: scărmănătoare
scărmănătoare substantiv feminin
Intrare: scărmănătoare
scărmănătoare substantiv feminin