SCĂRICÍCĂ, scăricele, s. f. Scăriță (1). – Scară + suf. -icică.

SCĂRICÍCĂ, scăricele, s. f. Scăriță (1). – Scară + suf. -icică.

SCĂRICÍCĂ, scăricele, s. f. Scăriță. Am intrat pe scăricica din dos. CARAGIALE, la CADE.

scăricícă s. f., g.-d. art. scăricélei; pl. scăricéle, art. scăricélele

scăricícă s. f., g.-d. art. scăricélei; pl. scăricéle

SCĂRICEÁ s. v. scăricică, scărișoară, scăriță.

SCĂRICEÁ s. (BOT.; Polemonium coeruleum) scara-doamnei, scara-domnului.

SCĂRICÍCĂ s. 1. v. scărișoară. 2. v. scărișoară.

scăriceà f. sau scara Domnului, plantă cu flori albastre sau albe dispuse în buchete (Polemonium caeruleum). [După forma inflorescenței sale].

scăriceá f., pl. ele (dim. d. scară). Scara domnuluĭ, o plantă cu florĭ albastre saŭ albe așezate în buchete care crește pin fînețe umede, poĭene și locurĭ umbroase.

scăricea s. v. SCĂRICICĂ. SCĂRIȘOARĂ. SCĂRIȚĂ.

SCĂRICEA s. (BOT.; Polemonium coeruleum) scara-doamnei, scara-domnului.

SCĂRICICĂ s. 1. scărișoară, scăriță, (reg.) scăruță, (Ban.) scărușă. (~ cu fuscei.) 2. scărișoară, scăriță, (rar) scărică, scăricea. (O ~ suia în turn.)