scăriță definitie

13 definiții pentru scăriță

SCĂRÍȚĂ, scărițe, s. f. 1. Diminutiv al lui scară; scăricică, scărișoară. 2. Unul dintre cele trei oscioare ale urechii mijlocii. – Scară + suf. -iță.
SCĂRÍȚĂ, scărițe, s. f. 1. Diminutiv al lui scară; scăricică, scărișoară. 2. Unul dintre cele trei oscioare ale urechii mijlocii. – Scară + suf. -iță.
SCĂRÍȚĂ, scărițe, s. f. I. Diminutiv al lui scară. 1. v. scară (I 1). Cînd se puse scărița, coborî mai întîi o femeie bălaie nespus de frumoasă. CAMIL PETRESCU, O. II 167. D-o scăriță căuta, D-o scăriță că găsea, Tocma-n pod că se suia. TEODORESCU, P. P. 638. 2. v. scară (I 2). Lîngă scărița din grădină. CAMIL PETRESCU, T. II 444. Te sui pe o scăriță... și intri într-o săliță îngustă. NEGRUZZI, S. I 311. 3. v. scară (I 4). [Călăreții] de pe margini își strînseserâ rîndurile, scăriță la scăriță, strîmtorați de laturile uliței. MIHALE, O. 468. II. Unul dintre cele trei oscioare ale urechii mijlocii (care seamănă cu o scară de șa).
scăríță s. f., g.-d. art. scăríței; pl. scăríțe
scăríță s. f., g.-d. art. scăríței; pl. scaríțe
SCĂRÍȚĂ s. 1. v. scărișoară. 2. v. scărișoară. 3. (TEHN.) biglă. (~ la gater.)
SCĂRÍȚĂ s. v. lambă, vătrai.
SCĂRÍȚĂ ~e f. anat. (diminutiv de la scară) Unul dintre cele trei oase mici ale urechii mijlocii. /scară + suf. ~iță
scărițá, scărițéz, vb. I (reg.) a reduce treptat; a micșora.
scăriță s. v. LAMBĂ. VĂTRAI.
SCĂRIȚĂ s. 1. scăricică, scărișoară, (reg.) scăruță, (Ban.) scărușă. (~ cu fuscei.) 2. scăricică, scărișoară, (rar) scărică, scăricea. (O ~ suia în turn.) 3. (TEHN.) biglă. (~ la gater.)
BLECHNUM L. BLEHNUM, SCĂRIȚA MUNTELUI, fam. Polypodiaceae. Gen originar din zonele tropicale și subtropicale, cca 210 specii, terestre, majoritatea erbacee, iar restul arborescente, uneori tîrîtoare sau agățătoare, acoperite cu solzi liniari, tari, negrii sau cu nervuri negre. Toate cu rizom viguros. Frunze convolute, la început penate, uneori penat-crestate, rar dublu-penate sau nesegmentate, pieloase și glabre, dentate sau nedentate. Pe partea inferioară a frunzelor sînt numeroși sori formați din gruparea sporilor, înșirați în apropierea nervurilor mediane, protejați de o membrană deschisă spre marginile nervurii. Protal cordiform, foliaceu, verde.
scăriță, scărițe s. f. (dim.) lovitură executată în fotbal prin introducerea labei piciorului sub mingea aflată pe gazon, lovitură ce imprimă mingii o traiectorie lobată.

scăriță dex

Intrare: scăriță
scăriță substantiv feminin
Intrare: scărița
scărița verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: scărița-muntelui
scărița-muntelui substantiv feminin articulat