scăpărător definitie

10 definiții pentru scăpărător

SCĂPĂRĂTÓR, -OÁRE, scăpărători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care scapără; scânteietor, sclipitor. ♦ Fig. Extrem de inteligent, dotat cu o inteligență vie. 2. S. f. Obiect (cremene, amnar, iască etc.) cu care se scapără pentru a produce scântei. ♦ (Reg.) Chibrit. – Scăpăra + suf. -ător.
SCĂPĂRĂTÓR, -OÁRE, scăpărători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care scapără; scânteietor, sclipitor. ♦ Fig. Extrem de inteligent, dotat cu o inteligență vie. 2. S. f. Obiect (cremene, amnar, iască etc.) cu care se scapără pentru a produce scântei. ♦ (Reg.) Chibrit. – Scăpăra + suf. -ător.
SCĂPĂRĂTÓR, -OÁRE, scăpărători, -oare, adj. Scînteietor, strălucitor, sclipitor. Căpitanul era om bine legat, smolit, cu ochii scăpărători. SADOVEANU, O. VI 205. ◊ Fig. Cînd s-a întors, era alt om. Aceeași inteligență scăpărătoare, aceeași vervă seducătoare, dar cu totul alt mod de a gîndi. VLAHUȚĂ, O. A. 470.
scăpărătór adj. m., pl. scăpărătóri; f. sg. și pl. scăpărătoáre
scăpărătór adj. m., pl. scăpărătóri; f. sg. și pl. scăparătoáre
SCĂPĂRĂTÓR adj. v. strălucitor.
SCĂPĂRĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și fig. Care scapără; scânteietor. /a scăpăra + suf. ~ător
scăpărători f. pl. unealtă de scăpărat: amnarul, cremenea și iasca fac scăpărătorile.
scăpărătoare s. v. BRICHETĂ. CHIBRIT. COCOȘ.
SCĂPĂRĂTOR adj. scînteietor, sclipitor, strălucitor, (rar) sticlitor. (Ochi ~.)

scăpărător dex

Intrare: scăpărător
scăpărător