scălâmbăiat definitie

22 definiții pentru scălâmbăiat

SCĂLĂMBĂIÁT, -Ă adj. v. scălâmbăiat.
SCĂLÂMBÁT, -Ă adj. v. scălâmbăiat.
SCĂLÂMBĂIÁ, scălấmbăi, vb. I. Refl. (Pop și fam.) A se strâmba, a se schimonosi. [Pr.: -bă-ia. – Prez. ind. și: scălămbăiez. – Var.: scălâmbăia, scălâmbă vb. I] – Din scălâmb.
SCĂLÂMBĂIÁT, -Ă, scălâmbăiați, -te, adj. (Pop. și fam.) Strâmb, sucit; schimonosit, deformat, pocit. [Pr.: -bă-iat. – Var.: scălămbăiát, -ă, scălâmbát, -ă adj.] – V. scălâmbăia.
SCĂLĂMBĂIÁT, -Ă adj. v. scălâmbăiat.
SCĂLÂMBÁT, -Ă adj. v. scălâmbăiat.
SCĂLÂMBĂIÁ, scălâmbăiez, vb. I. Refl. (Pop. și fam.) A se strâmba, a se schimonosi. [Pr.: -bă-ia – Var.: scălămbăiá, scălâmbá, vb. I.] – Din scălâmb.
SCĂLÂMBĂIÁT, -Ă, scălâmbăiați, -te, adj. (Pop. și fam.) Strâmb, sucit; schimonosit, deformat, pocit. [Pr.: -bă-iat. – Var.: scălămbăiát, -ă, scălâmbát, -ă adj.] – V. scălâmbăia.
SCĂLĂMBĂIÁT, -Ă adj. v. scălîmbăiat.
SCĂLÎMBÁT, -Ă, scălîmbați, -te, adj. Scălîmbăiat. Să trecem înainte, uitînd miniaturile scălîmbate. ODOBESCU, la CADE.
SCĂLÎMBĂIÁ, scălîmbăiez, vb. I. Refl. (Și în forma scălămbăia) A se schimonosi, a se strîmba, a se poci. Ori de cîte ori ne aflam numai noi doi, se scălămbăia la mine, mă suduia. STANCU, D. 25. Înaintea noastră... scălămbăindu-se și schimonosindu-se țopăia de-a-ndăratelea, fluturînd o năframă neagră, Pirgu. M. I. CARAGIALE, C. 156. – Variantă: scălămbăiá vb. I.
SCĂLÎMBĂIÁT, -Ă, scălîmbăiați, -te, adj. (Și în forma scălămbăiat) Strîmb, sucit. Trunchiurile scălîmbăiate ale prunilor. MACEDONSKI, O. III 110. ♦ Deformat, schimonosit. Cîntece scălămbăiate. DELAVRANCEA, S. 89. – Variantă: scălămbăiát, -ă adj.
!scălâmbăiá (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se scălấmbăie; conj. prez. 3 să se scălấmbăie; ger. scălâmbăíndu-se
scălâmbăiá vb., ind. prez. 1 sg. scălâmbăiéz/scălâmbăi; conj. prez. 3 sg. și pl. scălâmbăiéze/scălâmbăie; ger. scălâmbăínd
SCĂLÂMBĂIÁ vb. v. afecta, deforma, desfigura, fandosi, maimuțări, poci, prosti, schimonosi, sclifosi, sluți, strâmba, urâți.
SCĂLÂMBĂIÁT adj. v. diform, hidos, hâd, monstruos, pocit, respingător, schimonosit, slut, strâmb, urât.
A SCĂLÂMBĂIÁ ~iéz tranz. rar A face să se scălâmbăieze. [Sil. -bă-ia] /Din scălâmb
A SE SCĂLÂMBĂIÁ pers. 3 se ~iáză intranz. pop. (mai ales despre încălțăminte) A-și pierde forma inițială (prin întrebuințarea îndelungată sau neglijentă); a se șonți; a se scâlcia; a se scrombi. /Din scălâmb
scălâmbat a. sucit, bizar: miniaturi scălâmbate OD.
scălîmbăia vb. v. AFECTA. DEFORMA. DESFIGURA. FANDOSI. MAIMUȚĂRI. POCI. PROSTI. SCHIMONOSI. SCLIFOSI. SLUȚI. STRÎMBA. URÎȚI.
scălîmbăiat adj. v. DIFORM. HIDOS. HÎD. MONSTRUOS. POCIT. RESPINGĂTOR. SCHIMONOSIT. SLUT. STRÎMB. URÎT.
scălâmbăi, scălâmbăi v. r. (pop.) a se schimonosi

scălâmbăiat dex

Intrare: scălâmbăia (1 -băi)
scălâmbăia 1 -băi verb grupa I conjugarea I
Intrare: scălâmbăia (1 -băiez)
scălâmbăia 1 -băiez verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: scălâmbăiat
scălâmbat
scălămbăiat
scălâmbăiat adjectiv