SCĂLẤMB, -Ă, scălâmbi, -e, adj. (Pop. și fam.; despre ființe; adesea substantivat) Cu membrele strâmbe, sucite; schimonosit. ♦ (Despre încălțăminte) Deformat, scâlciat. – Et. nec.

SCĂLÂMB, -Ă, scălâmbi, -e, adj. (Pop. și fam.; despre ființe; adesea substantivat) Cu membrele strâmbe, sucite; schimonosit. ♦ (Despre încălțăminte) Deformat, scâlciat. – Et. nec.

SCĂLÎ́MB, -Ă, scălîmbi, -e, adj. (Despre ființe, adesea substantivat) Cu membrele corpului strîmbe, sucite, schimonosite. S-a uitat lung la el: «Ascultă, măi scălîmbule!». POPA, V. 269. ♦ (Despre încălțăminte) Scîlciat, deformat. Zîmbi... punîndu-și mîna pe umărul lui Dadaci Nicolaie, care șchiopăta în niște bocanci scălîmbi. CAMILAR, N. I 155. Opincile, din piele de porc, păroase, se tot ascundeau una după alta, ca rușinate că-s așa de mari și de scălîmbe. id. ib. II 367.

scălấmb (pop., fam.) adj. m., pl. scălấmbi; f. scălấmbă, pl. scălấmbe

scălâmb adj. m., pl. scălâmbi; f. sg. scălâmbă, pl. scălâmbe

SCĂLÂMB adj. v. deformat, diform, hidos, hâd, monstruos, pocit, respingător, schimonosit, scâlciat, slut, strâmb, strâmbat, urât.

SCĂLẤMB, SCĂLẤMBĂ, scălấmbi, scălấmbe, adj. Strâmb. (din zgâmboi1; sau din gr. σκαληνός prin încrucișare cu lat. strambus; cf. it. scalembro)

SCĂLÂMB ~ă (~i, ~e) rar 1) (despre ființe) Care are membrele strâmbe; sucit. 2) (despre încălțăminte) Care și-a pierdut forma inițială; scâlciat; șonțit. /Orig. nec

scălâmb m. om sucit. [Cf. sicilian SCALEMBRU, sucit].

1) scălî́mb și scalî́mb, -ă adj. (d. scălimb 2. Cp. și cu tălimb). Strîmb spre interior: picĭoare scălîmbe. Cu picĭoarele strîmbe în ăuntru: cal scălîmb. – Uniĭ zic scălîmb afară îld. haĭtiș. – V. haĭtiș.

scălîmb adj. v. DEFORMAT. DIFORM. HIDOS. HÎD. MONSTRUOS. POCIT. RESPINGĂTOR. SCHIMONOSIT. SCÎLCIAT. SLUT. STRÎMB. STRÎMBAT. URÎT.

scălâmb, -ă, scălâmbi, -e adj. 1. (pop. – d. ființe) cu membre strâmbe / sucite; schimonosit 2. (d. încălțăminte) deformat, scâlciat