scârbos definitie

11 definiții pentru scârbos

SCÂRBÓS, -OÁSĂ, scârboși, -oase, adj. 1. Care provoacă scârbă (1), greață, repulsie, silă; dezgustător, respingător, grețos. 2. Care inspiră dispreț; josnic, detestabil. ◊ Expr. A fi scârbos la gură sau a avea gură scârboasă = a întrebuința vorbe urâte, triviale. 3. (Fam.) Care se ingrețoșează ușor, căruia i se face ușor greață. 4. (Fam.; despre oameni) Greu de mulțumit; dezagreabil, nesuferit. – Scârbă + suf. -os.
SCÂRBÓS, -OÁSĂ, scârboși, -oase, adj. 1. Care provoacă scârbă (1), greață, repulsie, silă; dezgustător, respingător, grețos. 2. Care inspiră dispreț; josnic, detestabil. ♦ Expr. A fi scârbos la gură sau a avea gură scârboasă = a întrebuința vorbe urâte, triviale. 3. (Fam.; despre oameni) Care se îngrețoșează ușor, căruia i se face ușor greață. 4. (Fam.; despre oameni) Greu de mulțumit; dezagreabil, nesuferit. – Scârbă + suf. -os.
SCÎRBÓS, -OÁSĂ, scîrboși, -oase, adj. 1. Care provoacă scîrbă, repulsie; respingător, dezgustător, grețos. Cînd, ce să vezi d-ta? Unde începu a curge niște sînge și venin scîrbos, și un glas se auzi din pom. ISPIRESCU, L. 224. E groaznic de a vedea cum aceste jivine se răped la stîrvuri și se îmbuibă cu mortăciuni... Dar căruța trece-n laturi de acea priveliște scîrboasă. ODOBESCU, S. III 16. 2. Care inspiră dispreț, aversiune, repulsie morală; josnic, detestabil. Toată munca asta scîrboasă ar fi fost degeaba. DUMITRIU, N. 52. Plîngeți, toate lemnele și pietrele, toți codrii și munții, că acela care vă făcea să vă veseliți de răsunetul numelui lui, astăzi se răpuse într-un chip mîrșav și scîrbos. ISPIRESCU, M. V. 61. Aste nu erau decît o mască scîrboasă cu care voiai să amăgești lumea. NEGRUZZI, S. I 228. ◊ Expr. (A fi) scîrbos la gură (sau a avea gură scîrboasă) = a întrebuința vorbe urîte, triviale. 3. (Familiar, despre oameni) Dezagreabil, nesuferit.
scârbós adj. m., pl. scârbóși; f. scârboásă, pl. scârboáse
scârbós adj. m., pl. scârbóși; f. sg. scârboásă, pl. scârboáse
SCÂRBÓS adj. 1. v. dezgustător. 2. v. antipatic. 3. grețos, (rar) parșiv. (Om ~ în comportări.) 4. v. oribil. 5. dezgustător, infect, oribil, respingător. (Ce caracter ~!) 6. grețos, (reg.) silos. (Lucruri ~oase.) 7. dezgustător, infect, respingător, spurcat, (pop.) scârnav. (~oasă treabă!) 8. v. neplăcut. 9. v. obscen.
Scârbos ≠ ademenitor, atrăgător, ispititor, seducător, tentant
SCÂRBÓS ~oásă (~óși, ~oáse) și substantival 1) Care provoacă scârbă; dezgustător; grețos. 2) Care inspiră un sentiment puternic de scârbă. ◊ (A fi) ~ la gură (sau a avea gura ~oasă) a folosi cuvinte indecente. 3) Care poate fi satisfăcut cu multă greutate. /scârbă + suf. ~os
scârbos a. ce insuflă scârbă, desgustător.
scîrbós, -oásă adj. (d. scîrbă). Care simte scîrbă, care se îngrețoșează ușor. Care inspiră scîrbă, dezgustător: o murdărie scîrboasă. Adv. S’a purtat scîrbos.
SCÎRBOS adj. 1. dezgustător, dizgrațios, grețos, hidos, oribil, respingător, (livr.) imund, (reg.) mîrșav, (fam. fig.) borît. (~ la înfățișare.) 2. antipatic, dezagreabil, neplăcut, nesuferit, respingător. (Un om ~.) 3. grețos, (rar) parșiv. (Om ~ în comportări.) 4. dezgustător, grețos, oribil, sinistru. (Un rînjet ~.) 5. dezgustător, infect, oribil, respingător. (Ce caracter ~!) 6. grețos, (reg.) silos. (Lucruri ~.) 7. dezgustător, infect, respingător, spurcat, (pop.) scîrnav. (~ treabă!) 8. dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgrațios, grețos, greu, infect, împuțit, neplăcut, nesuferit, puturos, rău, respingător, urît, rău-mirositor, (livr.) fetid, miasmatic, pestilențial, repugnant, repulsiv, (înv. și pop.) scîrnav, (înv.) scîrbavnic, scîrbelnic. (Un miros ~.) 9. deșănțat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, nerușinat, obscen, pornografic, scabros, trivial, vulgar, (livr.) licențios, (înv. și pop.) scîrnav, slobod, (reg.) porcotos, (fam.) deșucheat, porcos, (fig.) decoltat, deocheat, îmbăiat, picant, piperat, porcesc, spurcat. (O glumă ~.)

scârbos dex

Intrare: scârbos
scârbos adjectiv