scârbi definitie

13 definiții pentru scârbi

SCÂRBÍ, scârbesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A simți sau a produce scârbă (1); a (se) îngrețoșa, a (se) dezgusta. 2. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) întrista, a (se) supăra. 3. Refl. (Înv.) A se înfuria, a se mânia. – Din scârbă.
SCÂRBÍ, scârbesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A simți sau a produce scârbă (1); a (se) îngrețoșa, a (se) dezgusta. 2. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) întrista, a (se) supăra. 3. Refl. (Înv.) A se înfuria, a se mânia. – Din scârbă.
SCÎRBÍ, scîrbesc, vb. IV. Refl. 1. A avea aversiune față de cineva sau de ceva, a se îngrețoșa, a se dezgusta, a-i fi silă, scîrbă. Cînii se scîrbesc de carnea lupului. ODOBESCU-SLAVICI, la TDRG. ♦ Tranz. A produce scîrbă, a dezgusta. A început să mă scîrbească de cînd am văzut că-și pune mintea cu flăcăii. REBREANU, I. 108. 2. (Învechit și arhaizant) A se întrista, a se supăra, a se amărî. Atuncea popasul nostru-i cu întîrziere, prietine Ilie. Mie asta-mi place. – Nici eu nu pot să spun că mă scîrbesc. SADOVEANU, Z. C. 58. Iar de sărăcie... au de defăimarea oamenilor să nu te scîrbești. STĂNOIU, C. I 150. Știu că are să se scîrbească cînd o auzi de moartea surori-sa. BOLINTINEANU, O. 352. 3. (Învechit) A se înfuria, a se mînia. Se scîrbi Mihai cînd auzi de la Sigismund că vrea să închine țara neamțului. ISPIRESCU, M. V. 35.
scârbí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scârbésc, imperf. 3 sg. scârbeá; conj. prez. 3 să scârbeáscă
scârbí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scârbésc, imperf. 3 sg. scârbeá; conj. prez. 3 sg. și pl. scârbeáscă
SCÂRBÍ vb. 1. v. îngrețoșa. 2. v. dezgusta.
SCÂRBÍ vb. v. agasa, amărî, boci, căi, căina, cutremura, enerva, indispune, irita, încrâncena, îndurera, înfiora, înfricoșa, înfuria, îngrozi, înspăimânta, întrista, jeli, jelui, lamenta, mâhni, mânia, necăji, plictisi, plânge, pocăi, regreta, sâcâi, supăra, tângui, tremura, văicări, văita, zgudui.
A SCÂRBÍ ~ésc tranz. 1) A face să se scârbească; a umple de scârbă; a amărî; a întrista; a mâhni; a posomorî. 2) A face să simtă scârbă, dezgust; a dezgusta; a îngrețoșa. /<sl. skrubéti
A SE SCÂRBÍ mă ~ésc intranz. A fi cuprins de scârbă; a deveni trist; a se mâhni; a se întrista; a se amărî. /<sl. skrubéti
scârbì v. 1. a-i fi cuiva scârbă: se scârbește de toate; 2. a se mâhni: auzind acestea, împăratul se scârbi foarte POP.
scîrbésc v. tr. (d. scîrbă; vsl. skrŭbietĭ, a fi întristat; sîrb. skrbiti se, a avea grijă). Întristez, măhnesc. Îngrețoșez, dezgust: abuzu l-a scîrbit de tutun. V. refl. Mă măhnesc. Mă dezgust. – Vechĭ oscîrbesc (vsl. oskr-).
scîrbi vb. v. AGASA. AMĂRÎ. BOCI. CĂI. CĂINA. CUTREMURA. ENERVA. INDISPUNE. IRITA. ÎNCRÎNCENA. ÎNDURERA. ÎNFIORA. ÎNFRICOȘA. ÎNFURIA. ÎNGROZI. ÎNSPĂIMÎNTA. ÎNTRISTA. JELI. JELUI. LAMENTA. MÎHNI. MÎNIA. NECĂJI. PLICTISI. PLÎNGE. POCĂI. REGRETA. SÎCÎI. SUPĂRA. TÎNGUI. TREMURA. VĂICĂRI. VĂITA. ZGUDUI.
SCÎRBI vb. 1. a se îngrețoșa, (reg.) a se silnici. (S-a ~ de atîta mîncare.) 2. a (se) dezgusta, a (se) îngrețoșa, a (se) sătura, (reg.) a (se) scîrboli, (Mold. și Bucov.) a (se) lehămeti, a (se) lehămetisi, a (se) lehămetui, (înv.) a (se) îngreța, a (se) îngrețălui, (fam. fig.) a (i se) acri. (S-a ~ de tot ce-a văzut acolo.)

scârbi dex

Intrare: scârbi
scârbi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a