scânteioară definitie

9 definiții pentru scânteioară

SCÂNTEIOÁRĂ, scânteioare, s. f. 1. Diminutiv al lui scânteie; scânteiuță (I). 2. (Bot.) Scânteiuță (II 1). [Pr.: -te-ioa-] – Scânteie + suf. -ioară.
SCÂNTEIOÁRĂ, scânteioare, s. f. 1. Diminutiv al lui scânteie; scânteiuță (I). 2. (Bot.) Scânteiuță (II 1). [Pr.: -te-ioa-] – Scânteie + suf. -ioară.
SCÎNTEIOÁRĂ, scînteioare, s. f. 1. Diminutiv al lui scînteie. Totuși două scînteioare se strecurară pe coș și picară în grădină. ISPIRESCU, L. 65. 2. Nume dat la două plante: a) scînteuță (Anagallis arvensis); b) plantă erbacee din familia liliaceelor, cu flori galbene (Gagea saxtalis). Și din treacăt, ici și colo, să culegi sînziene cu tulpinele întregi, Margarete, scînteioare și aglice. TOPÎRCEANU, B. 44. Scînteioarele se ridicau cu vîrful roșu. DELAVRANCEA, S. 59.
scânteioáră s. f., g.-d. art. scânteioárei; pl. scânteioáre
scânteioáră s. f., g.-d. art. scânteioárei; pl. scânteioáre
SCÂNTEIOÁRĂ s. 1. v. scânteiuță. 2. (BOT.; Anagallis arvensis) scânteiuță, (reg.) aurică, focșor, gonitoare, intiță, minteuță, ochișor, plescaiță, răcovină, roșuță, scânteie, sclipeț, văcariță, buruiana-bureților, soponelul-calului. 3. (BOT.; Commelina communis) (reg.) atârnătoare, ghețișoară, cheița-raiului.
SCÂNTEIOÁRĂ s. v. bănuț, părăluță.
scînteioa s. v. BĂNUȚ. PĂRĂLUȚĂ.
SCÎNTEIOA s. 1. scînteiuță. (O scînteie mică sau ~.) 2. (BOT.; Anagallis arvensis) scînteiuță, (reg.) aurică, focșor, gonitoare, intiță, minteuță, ochișor, plescaiță, răcovină, roșuță, scînteie, sclipet, văcariță, buruiana-bureților, soponelul-calului. 3. (BOT.; Commelina communis) (reg.) atîrnătoare, ghețișoară, cheița-raiului.

scânteioară dex

Intrare: scânteioară
scânteioară substantiv feminin