scâncitură definitie

8 definiții pentru scâncitură

SCÂNCITÚRĂ, scâncituri, s. f. Scâncet. – Scânci + suf. -tură.
SCÂNCITÚRĂ, scâncituri, s. f. Scâncet. – Scânci + suf. -tură.
SCÎNCITÚRĂ, scîncituri, s. f. Scîncet. Ian ascultă, mătușă dragă, – zisei eu, tăind scurt scînciturile babei mele. HOGAȘ, M. N. 85.
scâncitúră s. f., g.-d. art. scâncitúrii; pl. scâncitúri
scâncitúră s. f., g.-d. art. scâncitúrii; pl. scâncitúri
SCÂNCITÚRĂ s. v. geamăt, scâncet, scâncit, tânguire, vaier, vaiet.
scîncitúră f., pl. ĭ. Zgomotu celuĭ ce scîncește: se auzeaŭ niște scînciturĭ. Copil care tot scîncește: ce scîncitură de copil!
scîncitu s. v. GEAMĂT. SCÎNCET. SCÎNCIT. TÎNGUIRE. VAIER. VAIET.

scâncitură dex

Intrare: scâncitură
scâncitură substantiv feminin