SCÂRNĂVÍ, scârnăvesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se murdări, a se acoperi, a se întina cu scârnă. ♦ A defeca. – Din scârnav.

SCÂRNĂVÍ, scârnăvesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se murdări, a se acoperi, a se întina cu scârnă. ♦ A defeca. – Din scârnav.

SCÎRNĂVÍ, scîrnăvesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se murdări, a se acoperi cu scîrnă.

!scârnăví (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se scârnăvéște, imperf. 3 sg. se scârnăveá; conj. prez. 3 să se scârnăveáscă

scârnăví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scârnăvésc, imperf. 3 sg. scârnăveá; conj. prez. 3 sg. și pl. scârnăveáscă

SCÂRNĂVÍ vb. v. defeca, ieși, jegoși, mânji, murdări, păta, pângări, profana, spurca.

A SCÂRNĂVÍ ~ésc tranz. 1) A face scârnav; a umple de murdărie. 2) (persoane) A trata cu vorbe murdare; a vorbi de rău; a huli; a defăima; a cleveti; a măscări. /Din scârnav

A SE SCÂRNĂVÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni scârnav; a se spurca. 2) A evacua excrementele; a defeca; a excreta; a se spurca. 3) fig. A face schimb de vorbe murdare (unul cu altul). /Din scârnav

scîrnăvésc v. tr. (sîrb. skrnaviti, a profana, a murdări; bg. skŭrnavĭy). Triv. Murdăresc. V. refl. Mă murdăresc. Arunc dejecțiunile: cățelu s’a scărnăvit supt pat.

scîrnăvi vb. v. DEFECA. IEȘI. JEGOȘI. MÎNJI. MURDĂRI. PĂTA. PÎNGĂRI. PROFANA. SPURCA.