SCÂRBOȘÉNIE, scârboșenii, s. f. Însușirea de a fi scârbos; (concr.) lucru scârbos, ființă scârboasă; faptă, purtare, vorbă scârboasă. – Scârbos + suf. -enie.

SCÂRBOȘÉNIE, scârboșenii, s. f. Însușirea de a fi scârbos; (concr.) lucru scârbos, ființă scârboasă; faptă, purtare, vorbă scârboasă. – Scârbos + suf. -enie.

SCÎRBOȘÉNIE, scîrboșenii, s. f. Însușirea de a fi scîrbos; (concretizat) lucru scîrbos, faptă, purtare, vorbă scîrboasă.

scârboșénie (-ni-e) s. f., art. scârboșénia (-ni-a), g.-d. art. scârboșéniei; (lucruri, ființe, fapte, vorbe scârboase) pl. scârboșénii, art. scârboșéniile (-ni-i-)

scârboșénie s. f. (sil. -ni-e), art. scârboșénia (sil. -ni-a), g.-d. art. scârboșéniei; (lucruri, ființe, fapte, vorbe scârboase) pl. scârboșénii, art. scârboșénilie (sil. -ni-i-)

SCÂRBOȘÉNIE s. 1. (pop. și fam.) scârbelniță. (Era o ~ de nedescris acolo.) 2. scârnăvie, spurcăciune. (O ~ de bărbat.)

SCÂRBOȘÉNIE ~i f. 1) Caracter scârbos. 2) Faptă sau vorbă scârboasă. 3) Ființă scârboasă. ~ de om. /scârbos + suf. ~enie

SCÎRBOȘENIE s. 1. (pop. și fam.) scîrbelniță. (Era o ~ de nedescris acolo.) 2. scîrnăvie, spurcăciune. (Ce e ~ asta?)