scârțâitură definitie

12 definiții pentru scârțâitură

SCÂRȚÂITÚRĂ, scârțâituri, s. f. Scârțâit1. [Pr.: -țâ-i-. – Var.: scârțiitúră s. f.] – Scârțâi + suf. -tură.
SCÂRȚIITÚRĂ s. f. v. scârțâitură.
SCÂRȚÂITÚRĂ, scârțâituri, s. f. Scârțâit1. [Pr.: -țâ-i-. – Var.: scârțiitúră s. f.] – Scârțâi + suf. -tură.
SCÂRȚIITÚRĂ s. f. v. scârțâitură.
SCÎRȚIITÚRĂ s. f. v. scîrțîitură.
SCÎRȚÎITÚRĂ, scîrțîituri, s. f. Scîrțîit. Podurile rulante i se par acum imense și orice scîrțîitură a lor, cînd lanțurile se încurcă la cîrlige, face să-i tresară inima. SAHIA, N. 35. – Variante: scîrțăitură (DAN, U. 259), scîrțiitúră (SLAVICI, N. I 33) s. f.
scârțâitúră (-țâ-i-) s. f., g.-d. art. scârțâitúrii; pl. scârțâitúri
scârțâitúră s. f. (sil. -țâ-i-), g.-d. art. scârțâitúrii; pl. scârțâitúri
SCÂRȚÂITÚRĂ s. v. scârțâit.
scârțăitură f. scârțăit prelungit.
scîrțîitúră f., pl. ĭ. Huĭetu produs o dată de lucrurile care scîrțîĭe: la prima scîrțîitură a ușiĭ am deschis ochiĭ.
SCÎRȚÎITU s. scîrțîială, scîrțîit. (~ dușumelii.)

scârțâitură dex

Intrare: scârțâitură
scârțâitură substantiv feminin
  • silabisire: -țâ-i-
scârțiitură