Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru sc├ónteios

SC├éNTEI├ôS, -O├üS─é, sc├ónteio╚Öi, -oase, adj. (├Änv.; despre ochi, privire) Sc├ónteietor, str─âlucitor. [Pr.: -te-ios] ÔÇô Sc├ónteie + suf. -os.
SC├éNTEI├ôS, -O├üS─é, sc├ónteio╚Öi, -oase, adj. (├Änv.; despre ochi, privire) Sc├ónteietor, str─âlucitor. [Pr.: -te-ios] ÔÇô Sc├ónteie + suf. -os.
SC├ÄNTEI├ôS, ÔÇô O├üS─é, sc├«nteio╚Öi, -oase, adj. (├Änvechit) Str─âlucitor; sc├«nteietor. Fumuri albe se ridic─â ├«n v─âzduhul sc├«nteios. ALECSANDRI, P. III 17. ÔÖŽ (Despre ochi) Sc├«nteietor, lucitor, Ni╚Öte spr├«ncene lungi ╚Öi negre pe sub cari luceau ├«n fundul capului doi ochi mici, sc├«nteio╚Öi. GANE, N. I 58. Privind fe╚Ťele cele turburate cu ochi sc├«nteio╚Öi, puteai g├«ci c─â nu le prea mergea bine. CONTEMPORANUL, III 571. ╚śi v─âd sub cerul luciu, ├«n zarea-nfl─âc─ârat─â, Zbur├«nd o herghelie de arm─âsari zmeio╚Öi Cu coamele ├«n v├«nturi, cu ochii sc├«nteio╚Öi. ALECSANDRI, P. III 283.
scânteiós (înv.) adj. m., pl. scânteióși; f. scânteioásă, pl. scânteioáse
scânteiós adj. m., pl. scânteióși; f. sg. scânteioásă, pl. scânteioáse
GÂNDAC-SCÂNTEIÓS s. v. licurici.
GÂNDĂCEL-SCÂNTEIÓS s. v. licurici.
SCÂNTEIÓS adj. v. licăritor, lucitor, scânteietor, sclipitor.
scânteios a. foarte luminos: luciri scânteioase NEGR. cu ochiul scânteios AL.
gîndac-scînteios s. v. LICURICI.
gîndăcel-scînteios s. v. LICURICI.
scînteios adj. v. LICĂRITOR. LUCITOR. SCÎNTEIETOR. SCLIPITOR.

Scânteios dex online | sinonim

Scânteios definitie

Intrare: scânteios
scânteios adjectiv