Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

30 defini╚Ťii pentru sc├ónteie

SC├éNTEI├ü, pers. 3 sc├ónteiaz─â, vb. I. Intranz. 1. A lic─âri ca o sc├ónteie; a sclipi, a str─âluci, a luci. ÔÖŽ (Despre ochi) A privi viu, p─âtrunz─âtor (sub impresia unui sentiment puternic). 2. A ├«mpr─â╚Ötia sc├óntei. [Pr.: -te-ia] ÔÇô Din sc├ónteie.
SC├éNT├ëIE, sc├óntei, s. f. 1. Particul─â solid─â incandescent─â care sare din foc, dintr-un corp aprins, din ciocnirea unor corpuri dure etc. sau care ├«nso╚Ťe╚Öte o desc─ârcare electric─â, ╚Öi care se stinge foarte repede. ÔŚŐ Expr. A i se face (cuiva) sc├óntei (pe dinaintea ochilor), se zice c├ónd cineva prime╚Öte o lovitur─â puternic─â (╚Öi are senza╚Ťia c─â vede sc├óntei). A se ├«nv─â╚Ťa (sau a se deprinde) ca ╚Ťiganul cu sc├ónteia = a se deprinde cu r─âul. ÔÖŽ P. ext. Lumin─â slab─â, de-abia ├«ntrez─ârit─â, cu sclipiri intermitente; lic─ârire. 2. Fig. Fapt, aparent ne├«nsemnat, care declan╚Öeaz─â o ac╚Ťiune, un sentiment etc. 3. Fig. Parte foarte mic─â din ceva; f─âr├óm─â. O sc├ónteie de talent. [Pr.: -te-ie. ÔÇô Var.: (├«nv.) schint├ęie s. f.] ÔÇô Lat. *scantillia (= scintilla).
SCHINTÉIE s. f. v. scânteie.
SC├éNTEI├ü, pers. 3 sc├ónteiaz─â, vb. I. Intranz. 1. A lic─âri ca o sc├ónteie; a sclipi, a str─âluci, a luci. ÔÖŽ (Despre ochi) A privi viu, p─âtrunz─âtor (sub impresia unui sentiment puternic). 2. A ├«mpr─â╚Ötia sc├óntei. [Pr.: -te-ia] ÔÇô Din sc├ónteie.
SC├éNT├ëIE, sc├óntei, s. f. 1. Particul─â solid─â incandescent─â care sare din foc, dintr-un corp aprins, din ciocnirea unor corpuri dure etc. sau care ├«nso╚Ťe╚Öte o desc─ârcare electric─â, ╚Öi care se stinge foarte repede. ÔŚŐ Expr. A i se face (cuiva) sc├óntei (pe dinaintea ochilor), se zice c├ónd cineva prime╚Öte o lovitur─â puternic─â (╚Öi are senza╚Ťia c─â vede sc├óntei). A se ├«nv─â╚Ťa (sau a se deprinde) ca ╚Ťiganul cu sc├ónteia = a se deprinde cu r─âul. ÔÖŽ P. ext. Lumin─â slab─â, de-abia ├«ntrez─ârit─â, cu sclipiri intermitente; lic─ârire. 2. Fig. Fapt ├«n aparen╚Ť─â ne├«nsemnat care declan╚Öeaz─â o ac╚Ťiune, un sentiment etc. 3. Fig. P─ârticic─â ne├«nsemnat─â din ceva; f─âr├óm─â, pic. O sc├ónteie de talent. [Pr.: ÔÇô te-ie. ÔÇô Var.: (├«nv.) schint├ęie s. f.] ÔÇô Lat. *scantillia (= scintilla).
SCHINTÉIE s. f. v. scânteie.
SCHINTÉIE s. f. v. scînteie.
SC├ÄNTEI├ü, sc├«nteiez, vb. I. Intranz. 1. A lic─âri ca o sc├«nteie (care apare ╚Öi dispare), a str─âluci, a luci, a sclipi. Privirea lui s-a dus mai departe, spre oglinzile r├«ului, care sc├«nteiau printre lunci ╚Öi spre mun╚Ťii ├«ncununa╚Ťi de ce╚Ťuri alb─âstrii. SADOVEANU, N. P. 8. Pe frunzele pomilor sc├«nteiau ca ni╚Öte pietre scumpe pic─âturile de ap─â. SANDU-ALDEA, U. P. 195. ÔŚŐ Tranz. (Rar) S-au pierdut spre Balcanii, pe care ├«n zilele cu cer limpede, dac─â m─â sui pe m─âgur─â, ├«i v─âd lucind, sc├«nteind ├«n lumin─â spin─âri gheboase, pietroase. STANCU, D. 193. ÔÖŽ (Despre ochi) A privi viu, p─âtrunz─âtor (sub impresia unui sentiment puternic); a luci, a sclipi. Un gol, deodat─â, se f─âcu ├«n jurul b─âtr├«nului zburlit ╚Öi furios, care a╚Ötepta gata s─â loveasc─â, la p├«nd─â, cu ochii sc├«nteind ca o fiar─â ├«ncol╚Ťit─â. BART, E. 301. C├«nele se uit─â, ├«i sc├«nteiaz─â ochii. DELAVRANCEA, H. T. 266. Dac─â voi nu m─â vre╚Ťi, eu v─â vreau, r─âspunse L─âpu╚Öneanul, ai c─âruia ochi sc├«nteiar─â ca un fulger. NEGRUZZI, S. I 139. ÔŚŐ (Poetic) Umbra fe╚Ťei str─âvezii E alb─â ca de cear─â ÔÇô Un mort frumos cu ochii vii Ce sc├«nteie-n afar─â. EMINESCU, O. I 88. 2. A ├«mpr─â╚Ötia sc├«ntei. Ard nuielele tr─âsnind, Cre╚Öte para sc├«nteind. ALECSANDRI, P. II 106. ÔŚŐ (Poetic) Luceaf─ârul de ziu─â sc├«nteia, parc-ar fi fost scos din foc. SANDU-ALDEA, U. P. 128. ÔÇô Prez. ind. pers. 3 ╚Öi: sc├«nt├ęie (EMINESCU, O. I 209). ÔÇô Variant─â: schinteia (MACEDONSKI, O. I 29) vb. I.
SC├ÄNT├ëIE, sc├«ntei, s. f. 1. P─ârticic─â solid─â incandescent─â care sare din foc, dintr-un corp aprins, din ciocnirea a dou─â corpuri dure sau ├«nso╚Ťe╚Öte o desc─ârcare electric─â. Noianul de f─âc─âri de la r─âs─ârit se ├«nvolbur─â mai n─âprasnic... O v├«ltoare de sc├«ntei se ridic─â ├«n v─âzduh, risipindu-se ├«ntr-o vijelie de stele c─âz─âtoare. REBREANU, R. II 107. O crac─â trosne╚Öte, se rupe arz├«nd, Sc├«ntei prin cea╚Ť─â se v─âd plutind. BELDICEANU, P. 60. Sc├«nteile... de soare s─ârutate Se schimb─â-n doi feciori, Dr─âg─âla╚Öi ca dou─â flori. BOLINTINEANU, O. 91. ÔŚŐ Sc├«nteie electric─â v. electric. ÔŚŐ Expr. A i se face (cuiva) sc├«ntei pe dinaintea ochilor, se zice c├«nd cineva prime╚Öte o lovitur─â puternic─â (╚Öi are senza╚Ťia c─â vede sc├«ntei); a vedea stele verzi. C├«nd sar odat─â voinice╚Öte de pe-un mal nalt ├«n ╚Ötioaln─â, din gre╚Öeal─â, drept cu fa╚Ťa-n jos, numai sc├«ntei mi s-au f─âcut pe dinaintea ochilor de durere. CREANG─é, A. 61. A se ├«nv─â╚Ťa (sau a se deprinde) ca ╚Ťiganul cu sc├«nteia = a se deprinde cu r─âul. ÔŚŐ Fig. (Suger├«nd ideea de lumin─â) Pas cu pas pe urma ei Alunec─â-n odaie, ╚Ües├«nd cu recile-i sc├«ntei O mreaj─â de v─âpaie. EMINESCU, O. I 186. C├«mpia i se ├«nf─â╚Ťi╚Öeaz─â luminat─â de sc├«nteile str─âlucitoare ale licuricilor. ODOBESCU, S. III 20. (Suger├«nd ideea de str─âlucire) ├Än lumea asta sunt femei Cu ochi ce izvor─âsc sc├«ntei. EMINESCU, O. I 289. Te mai rog... s─â-mi ├«mprumu╚Ťi m─âcar o dat─â carul cu boii, s-aduc ni╚Öte lemne din p─âdure la nevast─â ╚Öi la copii, c─â n-au sc├«nteie de foc ├«n vatr─â, s─ârmanii! CREANG─é, P. 45. 2. Fig. Fapt, aparent ne├«nsemnat, care declan╚Öraz─â o ac╚Ťiune sau un sentiment. O noapte de acele ce nu le po╚Ťi uita, Care aprind ├«n suflet sc├«nteie de iubire. ALECSANDRI, P. I. 133. ÔÖŽ P─ârticic─â ne├«nsemnat─â (din ceva); f─âr├«m─â, pic. Sc├«nteie de talent, Sc├«nteie de geniu. Ôľş ╚Üugulea sc─âpase cu o sc├«nteie de via╚Ť─â, c─âci fra╚Ťii nu-l omor├«se de tot. ISPIRESCU, L. 329. ÔÇô Variant─â: schint├ęie (ISPIRESCU, L. 201, NEGRUZZI, S. I 154) s. f.
sc├óntei├í (a ~) vb., ind. prez. 3 sc├óntei├íz─â, 1 pl. sc├óntei├ęm; conj. prez. 3 s─â sc├óntei├ęze; ger. sc├ónte├şnd
sc├ónt├ęie s. f., art. sc├ónt├ęia, g.-d. art. sc├ónt├ęii; pl. sc├ónt├ęi, art. sc├ónt├ęile
sc├óntei├í vb., ind. prez. 3 sg. ╚Öi pl. sc├óntei├íz─â, 1 pl. sc├óntei├ęm; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. sc├óntei├ęze; ger. sc├ónte├şnd
sc├ónt├ęie s. f., art. sc├ónt├ęia, g.-d. art. sc├ónt├ęii; pl. sc├ónt├ęi
SCÂNTEIÁ vb. 1. v. sclipi. 2. v. lumina. 3. v. străluci. 4. a luci, a sclipi, a străluci, (rar) a strălumina. (Albe coifuri ~.)
SCÂNTÉIE s. 1. (prin Transilv.) sicră, (înv.) segnetă. (Focul produce ~i.) 2. v. sclipire.
SC├éNT├ëIE s. v. f─âr├óm─â, fir, garoaf─â de c├ómp, garoaf─â s─âlbatic─â, garofi╚Ť─â, pic, pic─âtur─â, pi╚Öc─âtur─â, sc├ónteioar─â, sc├ónteiu╚Ť─â, strop.
sc├«nt├ęie (-i), s. f. ÔÇô Particul─â incandescent─â care sare din foc; lic─âr. ÔÇô Mr. sc├«ntealÔÇÖe. Lat. scintilla, prin intermediul unei forme ipotetice *scantilia (Pu╚Öcariu 1533; Pascu, Beitr├Ąge, 12; Philippide, II, 653; cf. REW 7220 ╚Öi Graur, BL, V, 113), care a fost explicat printr-o anumit─â contaminare sau analogie cu excand─Ľre (Pu╚Öcariu) sau cu alb. skendilje (Densusianu, Rom., XXXIII, 285). Lat. *scinta, forma primitiv─â a lui scintilla (Cihac, I, 244), pare ├«ndoielnic─â. Scant- ├«n loc de scint- nu pare greu de admis, cf. formele paralele sc─şnd┼şla-scand┼şla, s─şlvat─şcus-salvat─şcus, serica-*sarica etc. Der. sc├«nteia, vb. (a scoate sc├«ntei; a luci, a str─âluci); sc├«nteiu╚Ť─â, s. f. (foc╚Öor, v─âcari╚Ť─â, Anagallis arvensis; b─ânu╚Ť, Bellus perennis; plante, Gagea arvensis, Gagea pratensis); sc├«nteioar─â, s. f. (foc╚Öor, v─âcari╚Ť─â).
A SC├éNTEI├ü pers. 3 ~i├íz─â intranz. 1) (despre a╚Ötri ╚Öi despre alte surse de lumin─â) A r─âsp├óndi o lumin─â slab─â tremur├ónd─â; a lic─âri ca o sc├ónteie. Stelele ~iaz─â. 2) A luci, reflect├ónd emana╚Ťia unei alte surse de lumin─â; a sclipi. Pic─âturile de rou─â sc├ónteiau ├«n lumina soarelui. 3) (despre ochi) A avea o str─âlucire deosebit─â (din cauza unei emo╚Ťii puternice); a sticli; a sclipi; a luci. 4) A ├«mpr─â╚Ötia sc├óntei. Rugul ~iaz─â. /Din sc├ónteie
SC├éNT├ëIE sc├ónt├ęi f. 1) Particul─â incandescent─â desprins─â dintr-un corp sau dintr-o substan╚Ť─â. ÔŚŐ ~ electric─â lumin─â intens─â ╚Öi momentan─â care apare ├«n timpul unei desc─ârc─âri electrice. A se ├«nv─â╚Ťa (sau a se deprinde) ca ╚Ťiganul cu ~ia a se deprinde cu un lucru, mai ales r─âu. 2) Lumin─â slab─â ╚Öi intermitent─â; lic─ârire. 3) fig. Indiciu ne├«nsemnat care se poate manifesta sau intensifica. ~ de talent. ~ de n─âdejde. [ G.-D. sc├ónteii; Sil. -te-ie ] /<lat. scantillia
scânteià v. 1. a da scântei, a arunca o lumină vie: stelele scânteiază; 2. fig. a străluci de mânie: îi scânteiază ochii.
scânteie f. 1. mică părticică de foc; 2. scânteie ce iese din corpuri electrizate; 3. fig. fragment de lumină, urmă de flacără: scânteile geniului. [Lat. *SCINTILIA = SCINTILLA].
schint├ę─şe V. sc├«nte─şe.
* sc├«nt├ę─şe f., pl. e─ş (lat. sc─şnt─şlla, pop. * scant─şlia [infl. de excand├ęre, a fi aprins], de unde sÔÇÖa f─âcut sc├«nte─şe, ca feme─şe din familia; fr. ├ętincelle, sp. centellla, pg. centelha; alb. ┼ík─ândil─şe). Est. P─ârticic─â incandescent─â care sare din foc (ma─ş ales din cel de brad sa┼ş de mangal) sa┼ş din anuar c├«nd love╚Öt─ş cu cremenea: a arunca sc├«nte─ş. Fiz. Lumin─â vie care se produce pin c─şocnirea a do┼ş─â corpur─ş dure sa┼ş a unu─ş corp electrizat. Fig. Str─âlucire, manifestare a inteligen╚Ťe─ş: nic─ş o sc├«nte─şe nu se vede ├«n aceast─â poezie! ├Än vest schinte─şe. V. scap─âr.
sc├«nte─ş├ęz v. intr. (d. sc├«nte─şe). Str─âlucesc foarte vi┼ş, sclipesc: stelele sc├«nte─şa┼ş, ochi─ş lupulu─ş sc├«nte─şa┼ş ├«n ├«ntuneric. Fig. M─â manifest vi┼ş, scap─âr: acest copil sc├«nte─şaz─â de inteligen╚Ť─â, aceast─â feme─şe sc├«nte─şaz─â de frumuse╚Ť─â. ÔÇô Pers III sc├«nte─şe, ├«ld. sc├«nte─şaz─â (Em.).
SCÂNTEIE s. 1. (prin Transilv.) sicră, (înv.) segnetă. (Focul produce ~i.) 2. licăr, licărire, licărit, lucire, scăpărare, scăpărat, scînteiere, sclipeală, sclipire, sclipit, străfulgerare, (rar) licăriș, sclipitură, zare, (pop. și fam.) sclipet, (înv.) scăpărătură. (O ~ de lumină.)
SC├ÄNTEIA vb. 1. a clipi, a lic─âri, a luci, a sc─âp─âra, a sclipi, a str─âfulgera. (Lumini╚Ťe ~ ├«n noapte.) 2. a lumina, a sclipi, a str─âluci. (Candelabre ~ ├«n salon.) 3. a lic─âri, a luci, a sc─âp─âra, a sclipi, a sticli, a str─âluci. (Ochii ├«i ~.) 4. a luci, a sclipi, a str─âluci, (rar) a str─âlumina. (Albe coifuri ~.)
sc├«nteie s. v. F─éR├ÄM─é. FIR. GAROAF─é DE C├ÄMP. GAROAF─é S─éLBATIC─é. GAROFI╚ÜA. PIC. PIC─éTUR─é. PI╚śC─éTUR─é. SC├ÄNTEIOAR─é. SC├ÄNTEIU╚Ü─é. STROP.
SC├éNTEIA, cotidian, organ al C.C. al Partidului Comunist Rom├ón. A ap─ârut ilegal ├«ntre 15 aug. 1931 ╚Öi 1940. La 21 sept. 1944 a ap─ârut primul num─âr legal. ╚śi-a ├«ncetat apari╚Ťia ├«n 1989.
SC├éNTEIA 1. Com. ├«n jud. Ialomi╚Ťa, situat─â ├«n C. B─âr─âganului, pe r├óul Strachina; 4.389 loc. (2005). Nod rutier. Satul S. a luat fiin╚Ť─â ├«n 1895 cu locuitori veni╚Ťi din jud. Br─âila ╚Öi Buz─âu; ├«ntre 1895 ╚Öi 1948 a purtat numele Br─âtianu. Biseric─â (1901). 2. Com. ├«n jud. Ia╚Öi, situat─â ├«n E Pod. Central Moldovenesc, pe r├óul Rebricea; 4.465 loc. (2005). Sta╚Ťie de c. f. (├«n satul S.), inaugurat─â la 1 mai 1892. Pe terit. com. S. au fost descoperite (1994) vestigiile unei a╚Öez─âri neolitice ├«n care s-au g─âsit unelte fragmente de vase ceramice, figurine feminine ╚Ö.a. ├Än satul S., atestat documentar ├«n 1697, se afl─â biserica Cuvioasa Parascheva, ctitorie din 1636 a domnului Vasile Lupu, ref─âcut─â ├«n sec. 18 ╚Öi renovat─â ├«n 1846, iar ├«n satul Boro╚Öe╚Öti, men╚Ťionat documentar ├«n 1462, exist─â o biseric─â de lemn construit─â ├«n 1812 (sau 1824) ╚Öi renovat─â ├«n 1868. Conac (sec. 19), ├«n satul Cioc├órle╚Öti.
SC├ÄNTEIE subst. 1. Sc├«ntee (Dm; Arh; 17 A III 143, V 209) etc. 2. Sc├«ntei, Toader (16 A 11 22); Sc├óntei, V., mold. (BCI IV 128). 3. Sc├«ntea (╚śtef). 4. Scint├ęa, Sandu (AO XVII 327).

Scânteie dex online | sinonim

Scânteie definitie

Intrare: scânteia
scânteia verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: scânteie
scânteie substantiv feminin
schinteie
Intrare: Scânteie
Scânteie